Zăceam răsuflând cu greutate pe pat, cu ochi închişi în timp ce el se retrăgea din mine cu grijă. Se ridică imediat şi se îmbracă. În momentul când a terminat sarcina asta se urcă în pat şi foarte gentil îşi desface cravata şi îndepărtează tricoul de pe braţe complet. Îmi flexez degetele după aceea masez încheieturile şi fixez sutienul. Mă acoperă cu pătura şi aşternutul.
Îl privesc complet hipnotizată. Iar el îmi zâmbeşte.
"A fost foarte drăguţ..." îi şoptesc zâmbind timidă.
"Iar apare cuvântul acela."
"Nu îţi place acel cuvânt?"
"Nu... nu reuşeşte să mă cucerească deloc."
"Oh... nu ştiu... se pare că are un efect benefic asupra ta."
"Iar acum am un efect benefic nu-i aşa? Oare vei putea să-mi răneşti ego-ul şi mai mult domnişoară Swan?"
"Nu cred că există ceva care să-ţi afecteze ego-ul." Dar chiar în momentul în care o spun... nu reuşesc să simt convingerea din spatele cuvintelor- ceva iluzoriu îmi traversează gândurile, un gând zburător şi îl pierd până reuşesc să-l înţeleg.
"Dacă aşa crezi tu..." Vocea lui este delicată.
Este întins lângă mine, îmbrăcat complet, cu capul îngropat în cotul lui, iar eu nu port decât propriul sutien.
"De ce nu îţi place să te atingă cineva?"
"Pur şi simplu nu îmi place." Se ridică şi depune un sărut delicat pe fruntea mea. "Deci... e-mailul acela reprezenta ideea ta de glumă."
Îi zâmbesc spăşită şi ridic din umeri...
"Înţeleg. Deci încă mai iei în considerare propunerea mea?"
"Propunerea ta indecentă vrei să spui... da chiar o fac. Am unele considerente totuşi."
Îmi rânjeşte. "Aş fii foarte dezamăgit dacă nu ar fii aşa."
"Mă gândeam să ţi le trimit prin e-mail... dar m-ai cam întrerupt."
"Întreruptus coitus."
"Vezi, ştiam eu că un strop de umor acolo undeva în interior," îi zâmbesc.
"Doar anumite lucruri sunt amuzante, Isabella. Am crezut că vei spune nu... fără nicio discuţie." Sunetul vocii lui cade.
"Nu ştiu încă... nu m-am hotărât... îmi vei pune o zgardă?"
Sprâncenele i se ridică. "Te-ai documentat. Nu ştiu Isabella. Nu am folosit nicio zgardă asupra nimănui."
Oh... ar trebui să fiu surprinsă de asta, dar ştiu aşa de puţin despre scenă... Nu ştiu.
" Ţi-a pus cineva... zgardă?" Îi şoptesc.
"Da."
"Doamna Robinson?"
"Doamna Robinson!" râde el... zgomotos, liber, pare aşa tânăr şi lipsit de griji cu capul aruncat pe spate... râsul său este înfecţios.
Îi rânjesc ca răspuns.
"Îi voi spune despre ce ai zis... o să adore asta."
"Încă mai vorbeşti regular cu ea?" Nu-mi pot ascunde şocul din voce.
"Da..." Şi a devenit serios acum.
Oh... iar o parte din mine este brusc foarte geloasă... sunt tulburată de profunzimea acestui sentiment.
"Văd." Vocea îmi este lipsită de inflexiuni. "Deci ai o persoană cu care să-ţi discuţi stilul alternativ de viaţă... dar mie nu-mi este permis."
Se încruntă la ideea mea. "Nu cred că m-am gândit vreodată în modul acesta. D-na Robinson a fost o parte din acest stil de viaţă... ţi-am explicat, este un bună prietenă acum. Dacă ţi-ar plăcea aş putea să-ţi fac cunoştinţă cu una dintre fostele mele supuse... vei avea ocazia să vorbeşti cu ea."
Ce? Încearcă în mod deliberat să mă supere?
"Asta înţelegi
tu prin glumă?"
"Nu Isabella." Mă priveşte năucit în timp ce îşi scutură capul în mod vehement.
"Nu - voi face asta pe cont propriu, mulţumesc foarte mult," îi replic, trăgând de pătură până la bărbie.
Se uită la mine... sine, suprins."Isabella, eu..." şi-a pierdut cuvintele potrivite. Pentru prima dată, cred. "Nu am vrut să te jignesc."
"Nu sunt jignită. Sunt...îngrozită."
"Îngrozită?"
"Nu vreau să discut cu una dintre fostele tale iubite... sclave... supuse... oricum le numeşti."
"Isabella Swan - eşti geloasă?"
Mă îmbujorez... de culoarea sângelui.
"Rămâi?"
"Trebuie să iau prânzul mâine dimineaţă la hotelul Heathman... în afară de asta, ţi-am explicat, nu dorm cu iubite, sclave, supuse sau cu oricine altcineva. Vineri şi duminică au fost singurele excepţii de la regulă. Nu se va mai întâmpla." Pot să aud finalitatea deciziei luate în intonaţia vocii răguşite şi delicate.
Buzele le strâng într-o linie subţire. "Ei, acum sunt obosită..."
"Mă dai afară?" Îşi ridică sprâncenele, amuzat şi descurajat puţin.
"Da."
"Ei, încă o primă dată..." Ochii lui capătă o expresie speculativă. "Deci, acum nu vrei să discutăm despre nimic? Referitor la contract.?
"Nu." Îi replic copilăreşte.
"Doamne... mi-ar plăcea să te bat bine acum. Te-ai simţi mult mai bine, la fel şi eu.
"Nu poţi să-mi spui chestiuni de genul acesta... nu am semnat nimic încă."
"Un bărbat poate să viseze Isabella." Mă acoperă şi îmi cuprinde bărbia. "Miercuri?" Îmi murmură şi mă sărută uşor pe buze.
"Miercuri." Sunt de acord cu el. "Te conduc până afară. Dacă îmi acorzi un minut..." Mă ridic şi îmi iau tricoul, împingându-l din calea mea. Amuzat şi ezitant se ridică de pe pat.
"Te rog dă-mi colanţii..."
Îi strânge de pe podea şi face aşa cum îi spun. "Da doamnă." Încearcă, lipsit de succes să-şi ascundă zâmbetul. Ochi îmi devin două şliţuri în direcţia lui în timp ce îmi pun pantalonii pe mine. Părul meu se află într-o stare de nedescris şi conştientizez că va trebui să înfrunt inchiziţia Rosalie Hale după ce va pleca. Apucând o agrafă îl conduc până la uşa dormitorului, deschizând-o uşor pentru a verifica unde este Rose. Nu se află în sufragerie... cred că o aud la telefon în camera ei. Edward mă urmează. În timpul scurtei călătorii de la dormitor la uşa din faţă gândurile şi sentimentele mele se ridică şi plutesc transformându-se... nu mai sunt furioasă pe el, brusc, mă simt uimitor de timidă. Nu vreau să plece. Pentru prima dată îmi doresc să fie -
normal... să-şi dorească o relaţie normală care nu necesită un acord de zece pagini, un bici şi carabine pe tavanul camerei de joacă. Deschid uşa pentru el şi mă holbez la mâinile mele. Este pentru prima dată când am făcut sex în casa mea... şi în ceea ce priveşte sexul consider că a fost al naibii de bine, dar acum... mă simt ca un recipient... un vas gol care aşteaptă să fie umplut la dorinţa lui. Subconştientul meu îşi scutură capul.
Voiai să alergi până la hoteleul Heathman pentru sex - şi ţi-a fost livrat prin curier express. Îşi încrucişează braţele şi bate din picior cu o privire de genul de- ce- te- plângi ? pe faţa ei. Edward se opreşte în dreptul uşii şi îmi cuprinde bărbia forţându-mă să fac contact cu ochii lui. Se formează o cută între sprâncenele sale.
"Eşti în regulă?" Mă întrebă tandru în timp ce degetul lui mare îmi mângâie buza de jos.
"Da." Îi răspund... deşi sincer nu sunt sigură deloc. Simt cum o paradifmă se formează. Sunt conştientă că dacă voi participa în toată situaţia aceasta... voi fii rănită. El nu este capabil, interesat sau dispus să-mi ofere mai mult... şi vreau mai mult.
Mult mai mult. Gelozia incontrolabilă pe care am simţit-o cu câteva momente mai devreme mă avertizează că am sentimente mai puternice pentru el decât am fost dispusă să admit faţă de mine însămi.
"Miercuri," îmi confirmă şi coboară ca să mă sărute delicat... dar ceva se schimbă când mă sărută, iar buzele lui devin mai urgente presându-le insistent pe ale mele, mâna lui urcă de la bărbie pentru a-mi cuprinde cea mai mare parte a feţei mele, iar cealaltă mână se află pe cealaltă parte. Ritmul respiraţiei lui se accelerează. Adânceşte sărutul, presându-se în mine. Îmi pun mâinile deasupra braţelor sale... Aş vrea să-i ating părul, dar rezist tentaţiei ştiind că nu îi va plăcea. Îşi uneşte fruntea cu a mea... cu ochii închişi, iar vocea lui stăpânită.
"Isabella..." îmi şopteşte. "Ce îmi faci?"
"Aş putea să te întreb acelaşi lucru," îi şoptesc înapoi.
Înspiră adânc, mă sărută pe frunte şi pleacă. Se deplasează intenţionat pe potecă în direcţia maşinii în timp ce îşi trece mâna prin păr. Când deschide portiera îşi ridică privirea şi îmi dăruieşte acel zâmbet ameţitor. Zâmbetul meu ca răspuns este palid... complet ameţit de al lui... şi îmi amintesc din nou de Icarus care a încercat să se aproprie prea mult de soare. Închid uşa de la intrare când el se urcă în maşina lui sportivă. Simt un impuls copleşitor de a plânge… o melancolie tristă şi solitară pune stăpânire pe inima mea. Alerg cu disperare spre camera mea şi închid uşa în urma, sprijinindu-mă, iar după aceea lăsându-mă să cad până la podea, cu capul îngropat în mâini, iar lacrimile încep să cadă nestingherite.
Rose ciocăneşte încet. „Bella?” Şopteşte ea.
Deschid uşa. Mă priveste doar o singură dată din cap până în picioare şi îşi aruncă braţele în jurul meu.
„Ce e în neregulă? Ce ţi-a făcut bastardul arătos şi înspăimântător ?”
„Oh Rose… nimic din ce nu am vrut şi eu…”
Mă îndeamnă spre pat şi ne aşezăm.”
„Ei, părul îţi stă îngrozitor după sex.”
În ciuda tristeţii copleşitoare încep să râd. „A fost un sex de cea mai bună calitate… deloc îngrozitor.”
Rose îmi zâmbeşte. „Aşa e mai bine. De ce plângeai? Tu nu plângi niciodată.” Îmi îndepărtează peria de pe marginea mesei şi aşezându-se în spatele meu începe foarte încet şă-mi desfacă încâlceala din păr.
„Doar că nu cred că relaţia noastră va merge mai departe.” Mă uit în jos la degetele mele.
„Parcă ai spus că vă veţi vedea miercuri?”
„O voi face… acesta era planul nostru original.”
„Deci, de ce venise aici astăzi?”
„I-am trimis un mesaj.”
„În care îi cereai să treacă pe la tine… „
„Nu, i-am spus că nu vreau să-l mai văd niciodată.”
„Iar el soseşte? Bella asta e genial.”
„Ei, de fapt era doar o glumă.”
„Oh. Acum sunt foarte confuză.”
Răbdătoare îi explic esenţa e-mailui… fără a dezvălui nimic altceva.
"Deci tu te aşteptai să răspundă printr-un e-mail."
"Da."
"În schimb el soseşte la uşa ta."
"Da."
"Aş spune că este topit după tine."
Mă încrunt la ideea ei. Edward e topit după mine? Cu greu. Doar caută o nouă jucărie. O jucărie convenabilă pe care o poate avea în pat şi asupra căreia să experimenteze lucruri cumplite... Inima mi se strânge dureros. Asta este realitatea.
"A venit aici ca să mi-o tragă... asta e tot."
Rose inspiră adânc... "Cine a spus că romantismul a murit?" Îmi şopteşte oripilată.
Am reuşit s-o şochez pe Rose... Nu credeam că ar putea fii posibil. Ridic din umeri spăşită. "Foloseşte sexul ca pe o armă."
"Ţi-o trage ca să te controleze?" Îşi scutură capul dezaprobatoare.
Clipesc rapid... şi pot simţi apariţia îmbujorării pe faţa mea. Oh... loveşte din nou, Rosalie Hale, jurnalistă câştigătoare a premiului Pulitzer.
"Bella, nu înţeleg, tocmai l-ai lăsat să facă dragoste cu tine?"
"Nu, Rose, noi nu face dragoste... noi ne-o tragem... după cuvintele lui Edward. Nu e genul cu dragostea."
"Eram sigură că era ceva în neregulă cu el... îi este teamă de angajamente."
Încuviinţez... ca şi cum aş fii de acord. Dar pe interior mă frâng. Oh Rose... mi-aş dori să-ţi pot spune totul, totul despre acest bărbat ciudat, trist, pervers iar tu mi-ai spune în schimb să uit totul în legătură cu el. Să încetez a mai fii o proastă. "Bănuiesc că tot ce s-a întâmplat a fost puţin copleşitor." Îi murmur şi mă gândesc că asta reprezintă litota secolului...
Pentru că nu vreau să continui cu discuţia referitoare la Edward, o întreb despre Emmet. Întreaga atitudine a lui Rosalie se schimbă intr-o fracţiune de secundă doar la simpla menţionare a numelui său... îşi reflectă lumina din interior până în exterior chiar în faţa mea.
"Ne va vizita sâmbătă pentru a ne ajuta să incărcăm. Îmi strânge peria la sânul ei- băiete e prinsă rău în mrejele lui- şi simt o urmă familiară de invidie... Rose şi-a găsit un bărbat normal. Dar pare aşa de fericită. Mă întorc şi o îmbrăţişez.
"Oh- era să uit. Tatăl tău te-a sunat când erai... ăăă, ocupată. Aparent Phil s-a rănit deci mama ta şi el nu vor putea ajunge la ceremonia ta de absolvire. Dar tatăl tău va sosi aici joi. Vrea să-l suni."
"Oh... mama nu m-a sunat deloc. Phil e bine?"
"Da. Dă-i un telefon mâine dimineaţă. Acum este târziu."
"Mulţumesc Rose... de acum sunt bine. Îl voi suna şi pe Charlie de dimineaţă. Cred că mă voi băga în pat."
Îmi zâmbeşte... dar pot observa îngrijorarea din ochii ei.
După ce a plecat mă aşez şi recitesc contractul, consemnând şi mai multe observaţii pe măsură ce citesc. Când am terminat pornesc laptopul şi e-mailul, pregătită să răspund.
În căsuţa mea deja se află un mesaj de la Edward.
De la : Edward Cullen
Subiect : Această seară
Data : 26 mai 2009 23 : 00
Către : Isabella Swan
Domnişoară Swan
Aştept cu nerăbdare să primesc observaţiile tale cu privire la contract.
Până atunci, somn uşor dulce fată.
Edward Cullen
CEO, Întreprinderile Cullen Inc.
De la : Isabella Swan
Subiect : Dificultăţi
Data : 27 mai 2009 00 : 20
Către : Edward Cullen
Dragă D-nule Cullen
Aici v-am notificat lista mea cu dificultăţile prezente. Sunt nerăbdătoare pentru a le discuta pe larg la cina de miercuri.
Numerele referitoare la clauze :
2: Nu sunt sigură de ce este numai în scopul beneficiului MEU... ca să-mi explorez senzualitatea şi limitele MELE. Sunt sigură că nu mi-ar fii necesar un contract de zece pagini pentru a face asta." Cu siguranţă este pentru beneficiul TĂU.
4: Aşa cum bine ştii, eşti singurul meu partener sexual. Nu consum droguri şi nu am făcut niciodată o transfuzie de sânge. Probabil că sunt sigură. Dar tu ?
8: Pot să renunţ oricănd atunci când nu te respecţi râspunderile contractuale... bine. Îmi place.
9: Să te servesc în toate privinţele? Să accept fără ezitare disciplina impusă de tine? Trebuie să vorbim despre asta.
11: O singură lună ca perioadă de probă. Nu trei.
12: Nu pot să fiu prezentă în fiecare weekend. Am şi eu o viaţă, sau cel puţin voi avea. Poate că trei din patru?
15.2: Să devin proprietatea ta. Părinţii mei ar obiecta în privinţa aceasta- şi este legal sub Amendamentul 13? Să-mi uzezi corpul în orice formă sexuală sau altfel... te rog să defineşti "sau altfel."
15:5 Toată clauza referitoare la disciplină. Nu sunt sigură că vreau să fiu bătută, biciuită sau pedepsită corporal. Sunt sigură că s-ar încadra în clauzele 2-5. Şi de asemenea, "pentru orice alt motiv," e doar răutăcios... şi mi-ai spus că nu eşti un sadist.
15.10: De parcă împrumutarea mea către altcineva ar putea fii vreodată o opţiune. Dar mă bucur că e scris aici în negru pe alb.
15.13: Hmmm- iarăşi proprietatea... vezi mai sus.
15.14: Regulile... despre ele mai târziu.
15.19: Să mă ating fără permisiunea ta... care-i problema ta în legătură cu asta? Ştii prea bine că nu aş face asta oricum.
15.21: Disciplină- Te rog vezi mai sus clauza 15.5.
15.22: Nu te pot privi în ochi? De ce?
15.24: De ce nu te pot atinge?
Reguli:
Somn- Voi accepta 7 ore.
Hrană- Nu voi mânca conform unei prescripţii. Lista cu regimul zboară sau o fac eu... Subiect închis.
Haine- atâta timp cât îţi voi purta hainele atunci când sunt cu tine... bine.
Exerciţii- Am rămas de acord cu privire la trei ore, dar aici scrie tot patru.
Limite tolerabile:
Putem să discutăm subiectul?
Pumnul de orice fel anulat.
Ce înseamnă suspendare?
Cleşti genitali... îţi baţi joc de mine.
Poţi să mă anunţi care sunt aranjamentele pentru miercuri? Lucrez până la ora 5 în aceea zi.
Noapte bună.
Bella
De la : Edward Cullen
Subiect : Această seară
Data : 27 mai 2009 00 : 22
Către : Isabella Swan
Domnişoară Swan
E o listă lungă.
De ce eşti trează la această oră încă?
Edward Cullen
CEO,Întreprinderile Cullen Inc.
De la : Isabella Swan
Subiect : Dificultăţi
Data : 27 mai 2009 00 : 24
Către : Edward Cullen
Domnule
Dacă îmi amintesc corect, lucram la listă, când am fost distrasă şi întreţinut relaţii sexuale cu un vizitator obsedat de control.
Noapte bună
Bella.
De la : Edward Cullen
Subiect : Această seară
Data : 27 mai 2009 00 : 26
Către : Isabella Swan
DU-TE LA CULCARE ISABELLA.
Edward Cullen
CEO&Obsedat de control, Întreprinderile Cullen Inc.
Oh...capitaluri strigătoare. Îl închid. Cum reuşeşte să mă intimideze când se află la o distanţă de cinci mile? Îmi scutur capul. Deşi inima mea este copleşită de greutăţi în continuare, mă urc în pat şi sunt cuprinsă imediat de un somn adânc dar neliniştit.
*MotU*
Aş vrea să pot spune mai multe, dar este târziu şi sunt obosită. Pe data viitoare...
