Snow Patrol (Patrula Zăpezii) bătând din tobe în urechile mele, mă lansez în amurgul opal şi acvamarin. Rose iese din maşina ei în timp ce eu ies pe uşă. Aproape că îi cade sacoşele cu cumpărături când mă vede. Bella Swan în adidaşi... Îi fac semn cu mâna dar nu mă opresc pentru inchiziţie. Am absolută nevoie de puţin timp singură.
Şi dacă furtuna se va opri?
Şi nu te voi mai vedea
Aşa cum eşti acum
Niciodată
Alerg prin parc, cuvintele unuia dintre cântecele mele preferate capătă mai mult sens decât s-a întâmplat vreodată pentru mine.
Şi nu vreau să mai fug
Doar copleşit de tine
Ce voi face?
Vreau să fiu prins
Vreau să fiu nelininştit
Aruncat din cuşcă în cuşcă
Până când sângele meu va exploda
Îl doresc... dar cu condiţiile lui? Pur şi simplu nu ştiu. Poate că ar trebui să negociez ce vreau. Să parcurg aceste ridicol contract paragraf cu paragraf, şi să specific ce este acceptabil şi ce nu e. Cercetările mele mi-au arătat că din punct de vedere legal nu pot fii obligată. Cu siguranţă că şi el ştie asta. Presupun că doar fixează parametrii relaţiei. Îmi arată la ce mă pot aştepta de la el şi la ce se poate aştepta el de la mine... supunerea mea completă. Oare sunt pregătită să-i ofer asta? Pot fii măcar capabilă?
Mă bântuie o singură întrebare- de ce se comportă aşa? Poate pentru că a fost sedus la o vârstă aşa fagedă? Nu ştiu. El e un mister uimitor.
Mă opresc lângă molidul imens şi îmi pun mâinile pe genunchi, răsuflând cu greutate, cerşind după preţiosul aer necesar plămânilor mei. Oh mă simt grozav...curăţită. Mă simt din ce în ce mai decisă în privinţa hotărârii mele. Da, trebuie să-i spun ce este în regulă şi ce nu. Trebuie să-i trimit un e-mail despre deciziile mele, după aceea putem discuta totul miercuri. Inspir o gură de aer adâncă purificându-mă şi mă întorc alergând spre apartament.
Rose a făcut cumpărături numai aşa cum ea ştie ca să pregătească garderoba pentru vacanţa ei din Barbados. Numeroase bikini şi fuste pe măsură. Arată fabulos în oricare dintre ele, cu toate acestea tot mă obligă să aştept şi să comentez în timp ce ea le probează pe fiecare. Sunt numeroase metode prin care cineva poate să-i spună, arăţi fabulos Rose. Are un corp subţire, cu forme pentru care ţi-ai vinde sufletul. Nu o face intenţionat, ştiu asta, dar îmi târăsc fundul bun de nimic, îmbrăcat cu un tricou vechi transpirat, colanţi şi adidaşi în camera mea cu pretextul că voi împacheta. Aş putea oare să mă simt şi mai neadecvată? Reuşesc să evadez în camera mea înconjurată de tehnologia grozavă pe gratis şi o aşez pe birou. Îi trimit un e-mail lui Edward.
De la : Isabella Swan
Subiect : Cercetări pe internet
Data : 26 mai 2009 20 : 33
Către : Edward Cullen
Bine mi-a ajuns cât am văzut.
A fost drăguţ că ne-am cunoscut.
Bella
Apăs pe butonul trimite pregătindu-mă... râzând puţin la glumiţa mea... oare se va amuza şi el? Oh rahat... probabil că nu. Edward Cullen nu este faimos pentru simţul umorului. Dar ştiu că există, l-am simţit. Oh nu... poate că am mers prea departe. Aştept răspunsul lui... aştept... şi aştept. Pentru a mă distrage de la anxietate încep să fac chiar ceea ce i-am spus lui Rose că voi face- îmi împachetez lucrurile din cameră. Pornesc prin a pune cărţile într-o valiză. Pe la ora nouă încă nu am aflat nimic. Poate că a ieşit. Mă îmbufnesc copilăreşte în timp ce îmi pun căştile de la iPod în ureche, ca să ascult Snow Patrol şi mă aşez la micul meu birou pentru a reciti contractul şi să-mi fac observaţiile.
Nu ştiu de îmi ridic privirea... poate din cauza faptului că observ o mică mişcare cu colţul ochiului, nu ştiu... dar când o fac, el se află lângă uşa dormitorului meu observându-mă cu atenţie. E îmbrăcat cu pantalonii flanelaţi gri şi cu un tricou alb, învârtind încet cheile de la maşina lui. Îmi scot căştile din urechi şi rămân nemişcată. La dracu' !
"Bună seara Isabella." Vocea lui este rece, expresia lui protejată complet şi de necitit. Capacitatea de a vorbi mă părăseşte complet. Blestemată fie Rose pentru că i-a permis să intre fără să mă anunţe. În mod vag conştientizez că port încă colanţii, nespălată, yukky... iar el e... în mare parte yummy, cu pantalonii lui în poziţia aceea de a rămâne doar pe una dintre coapse... şi e chiar aici în dormitorul meu...
"M-am gândit că e-mailul tău necesita prezenţa mea în persoană," îmi spune laconic ca un fel de explicaţie.
Îmi deschid gura şi o închid din nou, de două ori. Iar acum gluma e pe seama mea... Niciodată nu m-am aşteptat ca în acest univers sau în altul el să abandoneze totul ca să apară la uşa mea.
"Pot să mă aşez?" Mă întreabă... în ochii lui strălucind umorul... Mulţumesc Cerului- poate că va vedea şi partea amuzantă...?
Încuviintez... capacitatea de a vorbi rămâne în continuare ascunsă. Edward Cullen se află în patul meu.
"Mă întrebam cum arată dormitorul tău..." îmi spune.
Arunc o privire fugitivă în jur... plănuind o cale de scăpare, nu- în continuare există doar o uşă... sau o fereastră. Camera mea este funcţională dar călduroasă- vopsea albă, mobilă rară şi un pat din fier forjat dublu cu pături realizate de mama mea când trecea prin etapa de fata de la ţară americană. Predomină nuanţele albastru şi crem.
"Pare foarte seren şi calmant aici... " murmură el.
Nu în momentul de faţă... nu cu tine aici...
Intr-un sfârşit... medulla oblangata decide să-şi facă datoria (bulbul rahidian, din aparatul respirator) , şi respir...
"Cum...?"
Îmi zâmbeşte. "Am rămas la Heathman."
Ştiu asta...
"Vrei o băutură?" Politeţea obţine prioritatea în faţa la orice ce aş fii vrut să spun.
"Nu mulţumesc Isabella," îmi zâmbeşte acel zâmbet ştrengar cu capul lăsat pe o parte.
Ei, eu totuşi s-ar putea să am nevoie de una...
"Deci... a fost drăguţ că ne-am cunoscut?"
Sfinte Sisoie... oare este ofensat? Mă holbez în jos la degetele mele. Cum voi reuşi să ies din asta? Dacă îi spun că a fost doar o glumă... nu cred că va fii impresionat.
"M-am gândit că îmi vei răspunde cu un e-mail." Glasul meu se aude încet... patetic.
"Îţi muşti buza în mod deliberat?" Mă intreabă intunecat.
Clipesc în faţa lui, inspirând, eliberându-mi buza.
"Nu eram conştientă că îmi muşc buza," murmur uşor. Iar inima îmi bate cu putere. Pot să simt aceea atracţie... aceea delicioasă electricitate între noi, încărcându-se... iar el se află atât de aproape,cu ochii de jad întunecaţi, braţele lui se odihnesc pe genunchi, îndepărtaţi. Se aproprie de mine şi încet îmi desface una dintre cozi... degetele sale eliberându-mi părul. Respiraţia mea este superficială şi nu mă pot mişca. Îl privesc hipnotizată de mişcarea mâinilor în direcţia celeilalte cozi şi trage de agrafă astfel eliminând presiunea cu acele... lungi... talentate... degete.
"Deci ai decis să faci unele exerciţii," spune fără răsuflare, iar degetele lui îmi depune tandru o şuviţă de păr după ureche."De ce Isabella?" Cu degete încercuind ureche şi trage foarte tandru de lobul ei, într-un mod ritmic... aşa de sexual...
"Am nevoie de timp să mă gândesc." Îi şoptesc şi sunt prinsă in acele expresii iepure/ faruri, molie/ flacără, pasăre/ şarpe... iar el ştie exact efectul pe care îl are asupra mea.
"La ce să te gândeşti Isabella?"
"La tine..."
"Şi ai luat decizia că a fost drăguţ că m-ai cunoscut? Te-ai referit în sensul biblic?"
Oh rahat... mă îmbujorez. "Nu m-am gândit că erai familiarizat cu Biblia."
"Am participat la cursurile Şcolii de Duminică, Isabella. M-a învăţat o lecţie importantă."
"Nu îmi amintesc să fii citit despre cleşti pentru sfârcuri în Biblie... poate că te-au învăţat o traducere modernă a ei."
Colţurile buzelor i se ridică într-un zâmbet şters, iar ochii îmi sunt atraşi de gura lui frumos sculpatată.
"Ei, m-am gândit că ar fii mai bine să te văd şi să-ţi amintesc cât de drăguţ a fost că ne-am cunoscut."
Sfinte Sisoie. Mă holbez cu gura larg deschisă la el în timp ce îşi mută degetelede la ureche spre bărbie.
"Cum vei răspunde la asta domnişoară Swan?"
Privirea sa verde mă mistuie, cu semnul provocării intrinseci în privire. Buzele îi sunt despărţite- aşteaptă... pregătindu-se să atace. Dorinţă- acută, lichidă şi mistuitoare- explodează în stomacul meu. Iau o decizie preventivă şi mă arunc asupra lui. Cumva se mişcă, nu am nicio idee cum, şi cu singură clipire a ochilor mă aflu pe pat prinsă sub el cu braţele prinse deasupra capului meu, iar mâna lui liberă îmi mângâie faţa şi gura sa o găseşte pe a mea.
Limba lui se află în gura mea... posedându-mă şi mă delectez în felul în care îşi foloseşte forţa. Îl pot simţi de-a lungul corpului meu... mă doreşte... iar noţiunea asta îmi provoacă lucruri ciudate în interior. Nu e Rose în bikinii ei... niciuna dintre cele cincisprezece... şi nici doamna Robinson cea malefică. Eu. Acest bărbat superb mă vrea pe mine. Zeiţa din mine străluceşte uimitor de puternic încât ar putea ilumina întreg oraşul Portland. Se opreşte să mă sărute şi îmi deschid ochii ca să-l văd cum mă priveşte.
"Ai încredere în mine?" respiră el. Încuviinţez cu ochii larg deschişi... iar inima încearcă să zboare din piept.
Se apleacă şi extrage din buzunarele pantalonilor lui o cravată gri de mătase... aceea cravată gri de mătase cu trei dungi argintii. Se mişcă atât de repede mutându-se alături de mine şi leagă mâinile împreună în acelaşi timp, dar de data aceasta, leagă celălalt capăt al cravatei de una din stâlpii de fier conectaţi la capătul patului. Trage de cravată... este sigură. Nu voi fugi nicăieri, sunt legată de pat şi mult prea înfierbântată...
Se dă jos de pe mine şi stă lângă pat privindu-mă... cu ochii întunecaţi de dorinţă. Privirea lui pare triumfătoare... dar amestecată şi cu uşurare.
"Aşa-i mai bine," îmi murmură şi zâmbeşte atotştiutor.
Se apleacă şi începe să-mi desfacă adidaşii... oh nu...
"Nu..." protestez, încercând să-l îndepărtez.
Se opreşte. "Dacă te vei lupta cu mine, te voi lega şi de picioare. Dacă vei produce cel mai mic zgomot Isabella, îţi voi pune un căluş la gură. Păstrează tăcerea. Rosalie probabil se află dincolo de uşă ascultând chiar acum."
Să-mi pună un căluş!Rose! Îmi închid gura.
Îmi indepărtează adidaşii, şosetele şi foarte încet şi colanţii. Oh- oare ce chiloţi port...?Mă ridică şi trage de aşternutul aflat sub corpul meu, aşezându-mă iarăşi jos, dar de data aceasta doar pe aşternuturi.
"Iar acum..." îşi linge buza de jos încet. "Îţi muşti buza aceea Isabella şi ştii ce efect are asupra mea." Îşi plasează degetul arătător peste gura mea ca un semn tăcut de avertizare.
Oh vai... Reuşesc cu greu să mă abţin, întinsă neajutorată chiar aici, urmărindu-l cum se deplasează graţios prin cameră, este ca un afrodiziac din cele mai puternice. Încet îşi îndepărtează pantofii şi şosetele, desface cureaua pantalonilor şi îşi ridică tricoul deasupra capului.
"Cred că ai văzut deja prea mult..." Chicoteşte diabolic.
Se aşează alături de mine iarăşi şi îmi ridică tricoul... şi când mă gândesc că- l va arunca... se opreşte cu el până la gâtul meu şi după aceea îl ridică astfel încât să-mi poată vedea gura şi nasul meu dar îmi lasă acoperiţi ochii... şi din cauză că este împăturit- nu pot vedea absolut nimic prin el.
"Hmmm..." Şopteşte apreciativ. " Devine din ce în ce mai bine. Mă duc să iau o bătură." Se apleacă şi mă sărută delicat, după aceea simt cum se ridică de pe pat urmat de sunetul ascuţit al uşii dormitorului.
Să ia o bătură... De unde?... Aici?... Portland?... Seattle?
Mă străduiesc să aud zgomotele lui... vorbeşte cu Rose... oh nu... practic este dezbrăcat... Ce va spune ea? Pot să aud un zgomot vag ca şi cum capacul unei sticle a fost deschis. Ce se întâmplă acum? Se întoarce şi pot să aud zgomotul cuburilor de gheaţă ciocnindu-se în interiorul paharului cu lichid. Ce tip de bătură? Închide uşa şi îl aud cum se dezbracă de mai multe piese de imbrăcăminte, iar acum sunt sigură că este dezbrăcat. Se aşează lângă mine iarăşi...
"Eşti însetată Isabella?" Mă întreabă gentil, tachinându-mă.
"Da," îi şoptesc, pentru că aparent gura mea este uscată.
Aud zgomotul gheţii ciocnindu-se de pahar în timp ce îl pune jos şi se apleacă ca să mă sărute... împărtăşind puţin lichid delicios şi răcoros în gura mea. Este vin alb... e atât de neaşteptat... fierbinte, deşi este răcoros... iar buzele lui Edward sunt aşa răcoroase.
"Mai mult?" Îmi şopteşte.
Încuviinţez. Are un gust mult mai divin pentru că s-a aflat în gura lui. Se apleacă şi beau încă o picătură de pe buzele lui... oh vai...
"Hai să nu mergem prea departe... ştim despre capacitatea ta de a face faţă alcoolului că este limitată Isabella."
Nu mă pot abţine... îi zâmbesc iar el se apleacă şi primesc o picătură nouă delicioasă.
Se mută astfel încât acum se află chiar lângă mine. Pot simţi prezenţa erecţiei lui pe coapsa mea. Oh îl vreau în mine...
"Este... drăguţ?" Mă întreabă... dar pot să aud acidul din vocea lui. Devin tensionată. Pot auzi paharul din nou, iar el se apleacă şi mă sărută depunând un mic cub de gheaţă în gura mea cu puţin vin. Încet şi leneş trasează săruturi răcoroase pe centrul corpului meu, de la baza gâtului, printre sâni, în josul torsului până la stomac unde depune un mic fragment de gheaţă în buricul meu împreună cu picături de vin răcoros şi rece. Mă arde... până în miezul meu... inspir adânc.
"Acum tu trebuie să rămâi nemişcată..." îmi şopteşte. "Dacă te vei mişca, vei murdări aşternutul cu pete de vin... Isabella."
Coapsele mi se mişcă involuntar...
"Oh nu... dacă vei vărsa vinul... te voi pedepsi domnişoară Swan."
Gem şi mă lupt disperată cu nevoia de a-mi mişca coapsele, trăgând de legătura care mă reţine... oh nu... te rog...
Cu un deget îmi îndepărtează cupa sutienului, sânul meu dezvăluit... vulnerabil... se apleacă şi cu buzele sale răcoroase îmi sărută şi trage de fiecare sfârc unul câte unul... Lupt împotriva dorinţei corpului meu de a se arcui ca răspuns în faţa lui.
"Cât de drăguţ este acum?" Respiră, suflând deasupra unuia dintre sfârcuri. Încă un clinchet de gheaţă se aude urmat de senzaţia creată de cub a unor cercuri pe sfârcul meu drept în timp ce trage de cel stâng cu buzele sale.
Gem şi mă străduiesc să nu mă mişc. Este o tortură dulce şi agonizantă.
"Dacă vei vărsa vinul... nu te voi lăsa să-ţi dai drumul..."
"Oh.... te rog... Edward... domnule... te rog." Mă înnebuneşte. Şi pot să-l aud cum zâmbeşte.
Gheaţa din buricul meu... se topeşte. M-am încălzit peste măsură. Încălzită, răcorită şi doritoare. Doritoare pentru el. Înăuntrul meu. Acum.
Degetele răcoroase mă ating sub stomac. Languros. Pielea mea este super senzitivă, iar coapsele mele se încordează automat şi simt cum lichidul încălzit se scurge de la buric peste stomacul meu. Edward se mişcă imediat, lingând-o, sârutând, muşcându-mă uşor, sugând.
"Oh dragă, Isabella, te-ai mişcat. Ce ar trebui să fac cu tine?"
Deja gâfâi zgomotos. Singurul lucru la care mă pot concentra este asupra sunetului vocii şi atingerii sale. Nimic în afara de asta nu este real. Nimic altceva nu contează, nimic altceva nu se înregistrează pe radarul meu. Degetele lui se afundă în chiloţi şi îi aud inspiraţia bruscă şi neprotejată.
"Oh scumpo..." îmi murmură şi împinge două degete înăuntrul meu... " Pregătită pentru mine aşa de repede..." Le mişcă dureros de încet, înăuntru, afară şi împing în el, ridicându-mi coapsele.
"Eşti o fată uimitor de lacomă..." mă mustră delicat, iar degetul lui mare îmi încercuieşte clitorisul după aceea apasă. Gem zgomotos... în timp ce corpul îmi este cuprins de convulsii sub acţiunea degetelor sale experimentate. Se întinde şi îmi ridică tricoul peste cap aşa încât îl pot vedea când ochii mei reuşesc în sfârşit să se acomodeze cu lumina. Îmi doresc nespus de mult să-l ating...
"Vreau să te ating." Îi spun abia respirat.
"Ştiu..." murmură el şi se apleacă ca să mă sărute,în timp ce degetele lui se mişcă in continuare înăuntrul meu, degetul mare construind cercuri şi apăsând. Cu cealaltă mână îmi ridică părul de pe cap pentru a-mi ţine capul nemişcat. Limba îi imită mişcările degetelor sale... posedându-mă. Picioarele îmi devin rigide... în timp ce împing spre mâna lui. Acţiunea pe care o exercită mâna lui devine mai tandră... aşa că mă smulge de pe prăpastie. O face iarăşi şi iarăşi. Este aşa frustrant... Oh te rog Edward, ţip în capul meu.
"Asta e pedeapsa ta... aşa de aproape şi totuşi atât de departe... Mai este drăguţ?" Îmi respiră, în ureche.
Scâncesc... obosită... trăgând de legăturile mele. Mă simt aşa de neajutorată... pierdută în furtuna erotică.
"Te rog," Îl implor... şi, în sfârşit îşi face milă de mine.
"Cum ar trebui să ţi-o trag Isabella?"
Oh... corpul meu începe să tremure. Iar el se opreşte din nou.
"Te rog..."
" Ce vrei Isabella?"
"Pe tine... acum." Strig.
"Să ţi-o trag aşa, sau poate aşa, sau chiar aşa...? Este listă plină de posibilităţi," îmi spune încet lângă buzele mele.
Îşi retrage mâna şi se întinde pentru a ajunge la dulapul de lângă pat pentru a lua un prezervativ. Îngenunchează între picioarele mele şi foarte încet îmi smulge chiloţii, privindu-mă, cu o strălucire în ochii... verzi aprinşi. Îşi pune prezervativul... îl privesc fascinată... fermecată...
"Cât de drăguţ este şi ăsta?" Mă întrebă în timp ce se mângâie.
"Am spus-o ca pe o glumă..." Scâncesc. Te rog doar trage-mi-o Edward.
Sprâncenele lui se ridică în timp ce mâna lui se mişcă în sus şi în jos pe lungimea impresionantă. " O glumă...?"
"Da... te rog Edward..." Îl implor.
"Şi mai e amuzant acum?"
"Nu..." Mă plâng... m-am transformat într-o masă de tensiune sexuală, nevoie...
Mă priveşte după aceea, brusc, mă ridică şi mă întorarce. Mă ia prin surprindere şi pentru că mâinile îmi sunt legate de aceea trebuie să mă sprijin pe coate. Îmi împinge genunchii astfel încât fundul meu este ridicat... şi mă pălmuieşte tare, iar până să pot reacţiona, se împinge în mine. Strig... din cauza palmei, a atacului său neaşteptat... şi îmi dau drumul brusc din nou şi din nou explodând sub el în timp ce continua să împingă, delicios, în mine. Nu se opreşte. Sunt epuizată... nu mai pot să rezist... şi totuşi el se împinge iar şi iar... iar tensiunea se acumulează iarăşi... cu siguranţă că nu... nu...
"Dă-ţi drumul Isabella... din nou," mârâie el printre dinţii încleştaţi şi în mod incredibil corpul meu răspunde, se convulsionează în jurul lui când un nou climax apare, şi îi strig numele. Mă frâng în milioane de fragmente din nou iar Edward se opreşte, brusc dându-şi drumul în sfârşit, şi îşi găseşte eliberarea, fără sunet şi se prăbuşte deasupra mea, gâfâind cu greutate.
"Cât de drăguţ a fost asta?" Mă întreabă printre dinţii încleştaţi.
*MotU*
Nu ştiu cum să spun asta- dar mă retrag.
CE?!
Bine-deci nu mă retrag (doar o glumă mai proastă, dar părea în tandem cu gluma Bellei,care nu era foarte amuzantă). Ceea ce vreau să spun este că NU voi mai face pauze interminabile, vor mai exista unele pauze DAR mult mai scurte o săptămână, chiar două... Cea mai mare va fii în timpul sesiunii, desigur, dar nici aceea nu va fii foarte lungă, poate voi posta chiar şi atunci- depinde cum îmi vor permite examenele şi starea de spirit. Bine, e mult prea lung mesajul,dar părea necesar. Pe data viitoare...
