DISCLAIMER:I DO NOT OWN THE AUDIO OR VIDEO CLIPS.EVERYTHING IN THIS VIDEO IS NO COPYRIGHT INFRINGEMENT.THIS VIDEO IS PURELY FANMADE JUST FOR ENTERTAINMENT PURPOSES. The song is called Frozen by Madonna. Sper sa va placa,este primul videoclip(editat de mine) dedicat lui Fifty Shades-Roxana :)
--------------------------------------------------------------------------------------
"Mirific nu-i asa?"Vocea lui Edward rasuna in urechile mele.
Desigur ca exista un eliport acolo unde locuieste.Sunt complet diferita de tipul lui.Fata lui este iluminata datorita instrumentelor de control.Se concentreaza cu intensitate si continua sa arunce priviri in directia diverselor comutatoare din fata lui.El are un profil superb.Un nas acvilin,barbia patrata...mi-ar placea sa-mi alunec limba pe barbia lui...inca nu s-a ras.Barba lui transforma perspectiva de doua ori mai tentanta...hmmm...mi-ar placea sa vad cat de dura este sub limba mea,degetele mele,asupra fetei lui...
"Cand zbori noaptea,zbori orb.Trebuie sa ai incredere in instrumente."Imi intrerupe reveria erotica.
"Cat de lung va fi zborul...?"Reusesc sa spun emotionata...Nu ma gandeam la sex deloc...nu,nici gand...
"In mai putin de o ora,vantul ne avantajeaza."
Hmmm,in mai putin de o ora la Seattle...nu este un timp rau,nu este o surpriza ca ne deplasam pe calea aerului.
Am mai putin de o ora pana la marea dezvaluire.Toti muschii se strang in pantecul meu...oh vai...am parte de un caz serios de fluturi...ei dau din aripi in stomacul meu...la naiba,oare ce are rezervat in magazin pentru mine?
"Esti bine Isabella?"
'Da."Raspunsul meu este scurt,inghitit,abia rasuflat datorita nervilor mei.
Cred ca zambeste...dar este dificil de spus in intuneric.Edward apasa pe alt comutator."PDX aici este Echo Charlie ne aflam la 10,000 de metrii,terminat."
Face schimb de informatii cu turnul de control...totul suna atat de profesional pentru mine.Cred ca ne mutam din spatiul aerian din Portland in aeroporturile Seattle International...
"Inteles Sea Tac,ramanem pe receptie inteles si terminat."
"Priveste,chiar acolo."Imi indica un punct mic de lumina in indepartare."Acela este orasul Seattle."
"Intotdeauna impresionezi o femeie astfel?Vino si calatoreste cu elicopterul meu."Il intreb cu adevarat interesata.
"Niciodata nu am adus o fata pana aici Isabella.Este o alta prima data pentu mine."Vocea lui era tacuta,serioasa.
Oh..acesta a fost un raspuns neasteptat.O alta prima data?Oh chestia cu dormitul...poate?
"Esti impresionata?"
"Sunt onorata,Edward."
El zambeste."Onorata?"Si pentru un scurt moment,iarasi are varsta lui...aproape...este fericit.
Am aprobat clatinand capul,"Tu esti asa de.. competent..."
"Dar iti multumesc domnisoara Swan,"imi spune politicos...si cred ca este multumit,dar nu sunt sigura.
Am calatorit in tacere prin noaptea intunecata pentru un timp.Punctul stralucitor care este Seattle devine incet mai mare.
"Turnul Sea Tac catre Echo Charlie.Zborul programat pentru Escala va decurge linistit.Continua te rog.Si ramai pe receptie.Terminat."
"Aici este Echo Charlie,inteles Sea Tac.Ramanem pe receptie,inteles si terminat."
"In mod evident,asta te distreaza."Ii murmur.
"Ce?"Ma priveste.Privirea ii pare ironica in lumina slaba a intrumentelor.
"Zborul."I-am replicat.
"Este necesar control si concentrare,cum as putea sa nu-mi placa...desi preferata mea este planarea..."
"Planarea?"
"Da.Coborarea in zbor pana la pamant.Planoarele si elicopterele-Pot sa zbor cu amandoua."
"Oh..."Hobby-uri cosisitoare.Imi amintesc spunandu-mi toate acestea in timpul interviului.Hmmm,imi place sa citesc si sa merg la cinematograf ocazional.Sunt complet pe dinafara aici...
"Echo Charlie se apropie,terminat."
"Echo Charlie aici,Sea Tac,terminat."
Echo Charlie,coboara 5000 de metri terminat si ramane pe receptie."
Seattle se apropie.Chiar acum ne aflam la periferie.Arata absolut fermecator...Seattle noaptea,privit din cer...Wow!
"Arata bine,nu-i asa?"Edward murmura.
Aprob din cap entuziasta.Desi alt cuvant s-ar potrivi mai bine-ireal-si ma simt de parca as fi pe un platou de filmare gigant,poate filmul preferat al lui Jake...'Bladerunne"'.Iar amintirea incercarii lui Jake de a ma saruta se intoarce sa ma haituiasca.Incep sa ma simt putin vinovata pentru ca nu i-am telefonat si eu.Poate sa astepte pana maine...subconstientul meu imi arata degetul.
"Vom fi acolo in cateva minute."Edward murmura si brusc sangele incepe sa-mi pompeze in urechi,iar bataile inimii mele se accelereaza iar andrenalina imi curge prin vene.El incepe sa vorbeasca cu turnul de control din nou,dar acum nu il mai ascult.Oh vai...cred ca voi lesina.Soarta mea este in mainile lui.
In acest moment zburam deasupra cladirilor si pot vedea in fata mea un inalt zgarie-nori cu un reflector in top.Cuvintul Escala este pictat cu vopsea alba pe varful acoperisului.Incepe sa se apropie din ce in ce mai mult,mai mare si mai mare...la fel ca si anxietatea mea...Doamne sper sa nu-l dezamagesc ...este singurul meu gand...Poate ca ma va considera slaba intr-un fel...Oh as vrea sa o fi ascultat pe Rose si ai imprumut una dintre rochiile ei...... dar îmi plac blugii mei ... şi eu port bluza albastră. Lui i-a placut culoarea.Imi apuc marginea scaunului meu marginea scaunului meu din ce in ce mai puternic . Pot face asta, eu pot face asta ... am cântat aceasta mantra in timp ce zgarie-nori de mai jos se aproprie de noi.
Elicopterul încetineşte şi pluteşte iar Edward il controleaza sa aterizeze pe eliportul din varful clădirii. Inima mea se afla pe punctul de a-mi zbura din piept şi eu nu pot sa spun daca e datorita emotii anticiparii ,bucuroasa că am ajuns în viaţă sau de teamă că voi eşua într-un fel. El a oprit motorul şi foarte încet elicele elicopterului inctinesc si se tac până când tot ce pot auzi este sunetul propriei mele respiraţii neregulate. Edward isi ia căştile de pe urechi , şi se intinde pentru a le lua si pe ale mele.
"Suntem aici", spune el încet. Privirea lui este atât de intensă ... jumătate în umbră şi jumătate în lumina alba stralucitoare datorita luminilor de aterizare. Cavalerul intunect şi cavalerul alb, o metaforă atat de potrivită pentru Edward. El pare ... încordat. Maxilarului lui este încleştat şi ochii sunt intunecati. El isi deschide centura de siguranţă şi se intinde pentru a o deschide si pe a mea. Faţa lui este centrimetrii departare de a mea.
"Nu trebuie sa faci ceva ce nu vrei să faci ... şti asta nu-i asa?" Tonul lui este atat de serios ... chiar disperat, cu ochii verzi emotionati, şi mă ia complet prin surprindere.
"Nu fac niciodata ceva ce nu vreau sa fac să fac Edward." Şi, imediat ce am rostit cuvintele, nu le simt destul convingerea lor ... pentru că la acest moment - aş face, probabil, orice pentru acest om ce se afla alaturi de mine. Dar isi au efectul scontat ... e calmat. El imi cerceteaza privirea cu precautie pentru un moment şi într-un fel, chiar daca el e atât de înalt, reuşeşte să ajunga graţios la uşa elicopterului şi sa o deschide. El iese, aşteaptandu-ma să-l urmez.
El ma ia de mâna in timp ce coboram pe eliport. Este foarte puternic vantul in varful clădirii şi eu sunt emotionata in privinta faptului că eu ma aflu la cel puţin şaizeci de etaje deasupra într-un spaţiu deschis .
Edward isi inconjoara braţul în jurul mijlocului meu şi mă ţine strâns langa el.
"Vino",imi strigă peste zgomotul provocat de vânt.
El ma trage in directia unui lift şi tasteaz un număr de siguanta, şi uşile se deschid. El ma trage în interior. E cald şi realizat numai din sticlă. Il pot vedea pe Edward la infinit peste tot unde privesc şi lucrul cel mai minunat este că si el mă imi menţine privirea la infinit . Edward tasteaza un alt cod de siguranta,ce închide uşile. Momente mai târziu suntem într-un foaier complet alb. În mijloc se afla o masa din lemn întunecat rotunda,iar pe aceasta se afla o multime incredibila de mare de flori albe. Pe pereti ... picturi ... peste tot. El deschide două uşi duble şi suntem într-un coridor larg iar direct in fata noastra o cameră mare ni se descopera . Este livingul principal,de o dimensiune dublă ... uriaş este prea mic un pentru a-l descrie. Peretele de opus este din sticlă şi conduce spre un balcon cu vederea spre Seattle. La dreapta este un imensa canapea în formă de "U",in care s-ar putea aseza comfortabil, probabil,zece adulţi . Este organizat fata in fata cu o opera moderna tip abstract, inoxidabil a unui - sau poate platină nu sunt sigura - semineu modern. Focul este aprins şi arde uşor. Pe partea stângă din spate,langa intrare, este bucătăria. Toata numai alb cu suprafata din lemn de culoare închisă şi un bar mare pentru mic dejun, care are locuri pentru şase persoane. În spatele lui, în faţa peretelui de sticlă, este o masă pentru a lua cina înconjurată de şaisprezece scaune . Şi ascuns în colţ este un pian grandios,negru si stralucitor ... oh da ... el canta la pian probabil ... Arta de toate formele şi mărimile o regasesti pe toţi pereţii aici. De fapt, acest apartament seamănă mai mult cu o galerie decât cu un loc de a trăi.
"Pot să-ti iau sacoul?" Dau din cap aprobatoriu. Imi este frig in continuare de la vântul de pe eliport. "Doresti o băutură?" El incearca sa fie amuzant cumva ...? Dupa noaptea trecuta ... şi pentru o secundă mă gândesc sa cer o margarita - dar nu am curajul.
"Voi avea un pahar de vin alb ... ti-ar placea si tie unul?"
"Da, te rog." Ii murmur. Ma aflu in aceata camera enorma simtindu-ma cu adevarat,cu adevarat in afara acestui loc. Ma indrept spre peretele de sticlă şi îmi dau seama că jumătatea inferioară a peretelui se deschide in stilul cortinei pe balcon. Seattle este stralucitor şi minunat în fundal.M-am intors in aria bucătăriei - este nevoie de câteva secunde pentru a parcurge distanta , atât de departe este de peretele de sticlă - şi Edward deschide o sticla de vin. El si-a dat jos sacoul lui.
"Fume Pouilly e in regula cu tine?"
"Nu ştiu nimic despre vinuri, Edward. Sunt sigura că va fi bine "spun incet.. Inima mea bate cu putere. Vreau să fug. El este cu adevarat bogat.Adevarul probabil este ca il depaseste si pe Bill Gates in patrimoniul lui. Ce caut eu aici? Stii foarte bine ce faci aici - subconstientul meu imi spune rautacios ... da ... vreau să fiu în patul lui Edward Cullen.
"Aici." El imi paseaza in mâna un pahar de vin. Chiar şi paharele sunt minunate, grele, foarte modern, de cristal. Iau o inghititura, iar vinul este usor, proaspăt şi delicios. "Eşti foarte tacută şi nici macar nu rosesti ... de fapt - cred că aceasta este nuanta cea mai palida pe care am văzut-o vreodată in cazul tau Isabella", murmură el. "Ti-e foame?"
Dau din cap aprobatoriu. Nu pentru alimente.
"Este un loc foarte mare pe care il detii ."
"Mare?"
"Mare".
"Este mare," el este de acord dar pot vedea amuzamentul din privirea lui.
Iau o alta inghititura de vin.
"Canti?" Ii indic cu barbia pianul.
"Da."
"Ei bine?"
"Da."
"Bineînţeles că o faci. Exista ceva ce nu poti face bine? "
"Da ... câteva lucruri." El ia o inghititura din vinul lui ... dar nu isi ia ochii de pe mine. Pot să ii simt urmarindu-ma in timp ce mă întorc şi imi indrept atentia în jurul aceastei camere vaste ... cameră este un cuvântul nepotrivit ... nu este o cameră ... este o baza pentru armata statului.
"Vrei să iei un loc?"
Dau din cap aprobatoriu şi el imi ia mâna şi mă directioneaza spre o grandioasa canapea alba.In timp ce stau,brusc realizez că mă simt ca Tess Durbeyfield in timp ce privea spre casa cea nouă care aparţine notoriului Alex D'Urberville ... iar acest gând ma face sa zâmbesc.
"Ce e asa de amuzant?" El se afla alături de mine, dar întors in directia mine. El isi sprijina capul pe mâna dreaptă, cotul sprijinindu-se pe spatele canapelei.
Scutur din cap. "De ce mi-ai daruit Tess D'Urbervilles in mod special?" Îl întreb.
Edward se holbeaza la mine pentru un moment indelungat. Cred că e surprins de întrebarea mea.
"Ei bine, mi-ai spus ca ti-a placut Thomas Hardy ..."
"Este singurul motiv?" Chiar si eu pot auzi dezamăgirea în vocea mea.
El isi preseaza buzele într-o linie dura.
"Părea corespunzătoare. Aş putea să te mentin la un ideal imposibil de ridicat precum Angel Clare sau sa te înjosesc complet precum Alec D'Urberville ... "El murmura şi ochii lui verzi sclipesc ca un smarald in fata mea ...
"Dacă există doar două alegeri ... Voi lua injosirea." Şoptesc privindu-l pe el. Subconştientul meu se uita la mine venerandu-ma - uau ...
El inspira socat ...
"Isabella opreste-te din a-ti musca buza ... te rog. Este o distragere prea mare. Nu ştii ce spui. "
"De aceea sunt aici."
El se încruntă. "Da .... mă scuzi un moment? "Si dispare printr-o uşă larg deschisa pe partea opusa a camerei. A disparut pentru câteva minute si se intoarce cu unele de hârtii tip A4.
"Acesta este un contract de ne-divulgare si confidentialitate ..." El ridică din umeri şi are decenta sa para un pic jenat.
"Avocatul meu insistă in legatura cu el." El mi-l da. Sunt complet uimita. "Dacă ai de gând sa alegi opţiunea a doua, înjosire ... va trebui să semnezi acest lucru."
"Şi dacă nu vreau să semnez asa ceva?"
"Atunci, este idealul lui Angel Clare ... absolut .... bine, pentru cea mai mare parte din carte, oricum ... "
"Ce înseamnă acest contract?"
"Acesta inseamna ca nu poti divulga nimic despre noi ... nimic, pentru nimeni."
Il privesc cu neîncredere. Sfânte Sisoe ... e rau ... foarte rău ... şi acum eu sunt foarte, foarte curiosa să ştiu ...
"Bine ... voi semna."
El imi pune la dispozitie un stilou.
"Nici macar nu-l vei citi?"
"Nu."
El se încruntă la mine. "Isabella ar trebui să citesti întotdeauna tot ceea ce semnezi." Tonul lui are nunta severitatii unui parinte .
"Edward, ceea ce nu reuşesti să înţelegi este că nu aş vorbi despre noi la nimeni ... oricum, chiar si lui Rose ... asa ca este irelevant pentru mine dacă aş semna un contract sau nu. Dacă acesta înseamnă atât de mult pentru tine ... sau pentru avocatul tău ... cu care ai vorbit, evident ... bine atunci. Voi semna. "
El ma priveste si cu multa seriozitate imi spune. "Foarte bine spus, d-soara Swan."
Semnez larg pe linia punctata a celor doua copii,pe care una dintre ele i-o returnez .Impachetand-o, pe cealalta,o asez in geanta meu şi iau o înghiţitură mare de vinul meu.Par mult mai curajoasa decat ma simt cu adevarat...
"Asta inseamna ca te gândesti să faci dragoste cu mine in seara asta, Edward?"
Gura lui se deschide uşor ... dar isi revine imedat.
Gura mea se deschide larg ... fute... dur ... La naiba ... sună aşa de ... fierbinte ... Dar de ce vizitam un loc de joacă? Sunt confuza.
"Vrei să ne jucam cu jocul tau Xbox?" Il intreb.
El râde ... cu putere. "Nu Isabella, nu Xbox,nu Playstation ... vino." El se ridică şi intinde mâna lui pentru a o lua. Îl las să mă conduca înapoi pe coridor. Pe partea dreaptă a uşilor duble unde ajungem in fata altei uşi care conduce la o scara. Noi mergem până la etajul al doilea şi facem dreapta. Obtinand o cheie din buzunarul lui, el deschide încă o uşă, şi inspira profund.
"Poţi pleca oricând ... elicopterul asteapta sa-l iei oricand vrei să pleci ... poti sa ramai peste noapte şi sa te intorci acasă în dimineaţa urmatoare. E bine, in regula, orice ai decide. "
"Doar deschide uşa asta blestemata Edward."
El deschide uşa şi face cativa pasi înapoi ca să mă lase inauntru-il mai privesc inca o dată ... Imi doresc atat de mult să ştiu ce e aici ... Iau o respiratie adanca si am intrat.
Şi ma simt de parca am timp călătorit înapoi la secolul XVI şi Inchiziţia Spaniolă.
Sfinte Drace.
3 comentarii:
fireste ca eu dormeam....si tu postai....desi cred ca ieri am intrat de 20 de ori....multumim mult pentru postare! chiar trei capitole???? ei bine, suntem fericite!
multumim pt capitole...bafta multa
Uuuu...din slide-ul pe care l-ai pus si imainile care erau in el...nu pot intelege decat ca nu e prea bine be vede Bella in camera.
3 Capitoleee!!!! DAAA!!!!:X:X:X:X
MULTUMIM!!!!
Trimiteți un comentariu