Capitolul 20

"Gata?"Mă întreabă Edward când ne apropiem de uşile duble ale foaierului.

Accept cu ezitare.S-a reîntors la tipul ezitant,politicos şi tensionat,cu siguranţa masca lui este din nou în plină forţă şi pregătită pentru spectacol.A luat cu el o servietă din piele.De ce ar avea nevoie de ea?Poate că  va rămâne în Portland... abia atunci îmi amintesc de ceremonia de absolvire.Oh da... va fi acolo  joi.Poartă o geacă de  piele neagră... cu siguranţă nu arată precum multi-multi,bilionar,ce o fi el,îmbrăcat în hainele acestea.Pare mai degrabă că este de partea greşită a baricadei... un star rock care se comportă îngrozitor sau un fotomodel de pe podium... oftez în sinea mea, dorindu-mi să pot fiu a suta parte ca şi el. El rămâne aşa de calm şi controlat. Ei bine,cel puţin aşa pare.

Taylor se află în spatele nostru.

"Bine,atunci pe mâine," îi spune lui Taylor care aprobă.

"Da domnule.D-ule,pe care dintre maşini o veţi folosi?"

Îmi aruncă o privire fugitivă."R8."

"O călătorie plăcută, d-ule.D-şoară Swan." Taylor mă priveşte cu blândeţe, şi am impresia că pot vedea o urmă de compătimire în adâncul ochilor săi.

Fără îndoială,el crede că am cedat hobby-urilor sexuale dubioase ale d-ului Cullen.Ei bine,nu încă... ci doar lui, a hobby-urilor sale de excepţie sexuale... sau poate că este la fel şi pentru ceilalţi  sexul în maniera aceasta. Mă încrunt la apariţia acestui gând, dar nu am niciun termen de comparaţie... şi nu o pot întreba pe Rose, în privinţa asta va trebui să mă adresez lui Edward.Este perfect normal ca să îmi doresc să vorbesc cu cineva- şi nu pot să vorbesc cu el dacă este aşa de deschis un minut şi închis în celălalt.

Taylor deschide uşa din faţa noastră şi ne îndeamnă să ieşim. Edward apasă butonul pentru coborârea liftului.

"Ce este Isabella?" mă întreabă.

Cum reuşeşte să ştie că dezbat ceva în mintea mea? Se întinde şi-mi ridică bărbia. Nu-ţi mai muşca buza sau ţi-o voi trage în liftul ăsta... şi chiar nu-mi pasă cine se va urca aici,în preajma noastră."

Mă îmbujorez... dar, pe buzele lui se vede o urmă de zâmbet, în sfârşit dispoziţia lui pare că se îmbunătăţeşte.

"Edward, am o problemă."

"Oh?" I-am căpătat atenţia deplină,acum.

Liftul se aproprie.Urcăm,iar Edward apasă butonul marcat cu P.

"Ei bine," mă înroşesc...cum să spun asta? "Trebuie să vorbesc cu Rose. Am atât de multe întrebări... referitoare la sex... iar tu eşti mult prea implicat. Dacă îţi doreşti să fac toate aceste lucruri... cum aş putea să ştiu...?" mă opresc,luptându-mă să găsesc cuvintele potrivite.  "Doar că nu am niciun fel de termen de referinţă."

Îşi dă ochii peste cap la  ideea mea. "Vorbeşte cu ea dacă chiar trebuie." Sună exasperat. "Doar asigură-te că nu va menţiona  nimic şi lui Emmet."

Mă înfurii în faţa insinuării lui... Rose nu e aşa. "Nu ar face aşa ceva... iar eu nu ţi-aş povesti nimic din ceea ce ea îmi spune despre Emmet- dacă mi-ar povesti ceva," adaug repede.

"Ei bine, diferenţa e aceea că eu nu vreau să aflu despre viaţa lui sexuală," Edward murmură laconic. "Emmet... ei bine, este un bastard curios. Dar, doar despre ceea ce am făcut până acum..." mă avertizează el. "Probabil că mi-ar tăia ouălele dacă ar ştii despre ce îmi doream să-ţi fac," adaugă, atât de încet încât nu sunt sigură dacă se presupunea că ar trebui să aud.

"Bine," agreez pregătită,zâmbindu-i, uşurată. Gândul referitor la Rose şi ouălele lui Edward nu reprezintă ceva ce aş vrea să dezbat.

Colţul buzei lui se ridică în faţa mea şi îşi scutură capul. "Cu cât mai repede obţin supunerea ta cu atât mai bine... şi putem să punem capăt la toate astea," îmi murmură.

"Să punem capăt la ce?"

"Tu,sfidându-mă..." Se întinde spre mine şi îmi cuprinde bărbia pentru a depune un sărut delicat şi dulce pe buzele mele când uşile liftului se deschid.Mă ia de mână şi mă conduce prin parcarea subterană.

Eu...sfidându-l...cum?"

Se indreaptă spre zona alăturată liftului.Pot să observ Mercedesul negru 4x4, dar ceea ce bipăie ca avertizare şi se aprinde când îndreaptă brelocul cu cheile este un exemplar negru,alunecos şi sportiv. Este una dintre acele maşini care ar trebui să aibă o blondă foarte înaltă întinsă de-a lungul  capotei, care nu poartă mai nimic, poate doar o eşarfă.

"Frumoasă maşină.." murmur laconic.

Se uită spre mine... şi rânjeşte."Ştiu," îmi spune, şi pentru un scurt moment s-a reîntors Edward cel tânăr,dulce  şi lipsit de griji. Îmi încălzeşte inima. Pare aşa de entuziasmat... Băieţii şi jucăriile lor. Îmi dau ochii peste cap dar  nu-mi pot ascunde zâmbetul. Îmi deschide portiera şi mă urc... e aşa de jos. Ocoleşte maşina cu o graţie innăscută şi îşi aşează forma lui lungă şi elegantă lângă mine... cum reuşeşte să facă asta?

"Deci, ce fel de maşină este asta?"

"Este un Audi R8 Păianjen. E o zi încântătoare... putem să coborâm acoperişul. Pe aici se află şi o şapcă de baseball... de fapt, ar trebui să fie chiar două." Îmi indică compartimentul. "Şi ochelari de soare dacă îi vrei."

Porneşte maşina, iar motorul se trezeşte  la viaţă în spatele nostru. Îşi aşează servieta în spatele scaunelor noastre,apasă un buton, iar acoperişul se ridică. Cu o singură mişcare a butonului suntem înconjuraţi de vocea lui Bruce Springsteen...

"Nu poţi să nu-l iubeşti pe Bruce," îmi rânjeşte şi iese cu maşina din parcare,pe panta abruptă  şi în mijlocul însorite zile de Mai a Seattle-lui. Încerc să deschid compartimentul pentru a ne repartiza şepcile de basseball... Marinarii... poate că îi place baseballul". Îi dau o şapcă şi o pune pe cap. Îmi trec coada de păr prin gaura ei şi aşez cozorocul în jos.

Oamenii se holbează... de pretutindeni. Pentru un moment cred el este centrul atenţiei... după aceea o parte foarte paranoică a mea  crede că toată lumea se uită la mine pentru că au aflat ce am făcut în ultimele douăsprezece ore... dar în cele din urmă, realizez că este vorba despre maşină. Edward pare orb la ce se petrece... pierdut în gânduri.

Traficul este slab şi curând ne aflăm pe autostrada 5 în direcţia sud, cu vântul fluierând prin părul nostru. Bruce cântă...

                    Spune-mi iubito dacă e bun pentru tine
                    Dacă face ce îţi făceam eu ţie
                    Aş putea să te duc şi mai sus...

Mă îmbujorez când îi aud cuvintele.Edward îşi aruncă privirea asupra mea... cu ochelarii săi  Ray Ban...  nu pot să-mi dau seama la ce se gândeşte. Gura lui se arcuieşte uşor şi se întinde pentru a-şi pune mâna pe genunchiul meu, strângând uşor. Respiraţia mi se opreşte.

"Înfometată?"Mă întreabă.

Nu din cauza foamei..."Nu în mod particular."

Gura lui se strânge în aceea linie dură.

"Trebuie să mănânci,Isabella," mă muştruluieşte  el."Cunosc un loc minunat lângă Olympia. Ne vom opri acolo." Mă strânge uşor de genunchi din nou,după aceea se întoarce cu mâinile pe volan în timp ce apasă pe volan cu piciorul.Băiete, dar maşina asta stie să se mişte.

                                   *MotU*

Atmosfera restaurantului este intimă... o cabană în mijlocul pădurii.Decorul este rustic: scaune aranjate la întâmplare şi masele decorate cu feţe dungate,şi flori sălbatice în vase micuţe. Bucătăria Sălbatică, atârnă deasupra uşii.

"Nu am mai venit aici de ceva vreme.Nu avem nicio opţiune- vor găti orice au prins sau găsit..." îşi ridică sprânceana într-o teamă simulată şi chiar nu mă pot abţine să nu râd.

Chelneriţa ne preia comenzile.

"Două pahare cu vin Pinot Grigio," Edward îi ordonă autoritar. Mă uit la el, exasperată.

"Ce?"Se răsteşte.

"Aş fi vrut o Cola dietetică..."Îi şoptesc.

Ochii lui verzi se îngustează la sugestia mea.

"Crede-mă...Pinotul Grigio care se serveşte aici este sublim... se va potrivi perfect cu masa,orice vor servi." Şi îmi dăruieşte acel zâmbet ameţitor, ştrengăresc... iar stomacul meu se ataşează de splină... şi nu mă pot abţine să nu-i răspund înapoi cu zâmbetul meu.

"Mama mea te-a plăcut," îmi spune laconic.

"Serios?"

"Oh da...ea întotdeauna a crezut că sunt homosexual."

Gura mi se deschide larg şi îmi reamintesc de aceea întrebare...de la interviu... oh nu... orice, dar nu şi reamintirea  acelei întrebări. Mă îmbujorez complet.


"De ce credea că eşti homosexual?" Îi şoptesc.


"Pentru că nu m-a văzut cu nicio fată până acum."


"Oh... niciuna dintre cele cincisprezece?"


Îmi zâmbeşte.

"Ţi-ai amintit.Nu...niciuna dintre cele cincisprezece."


"Oh..."


"Nu am dormit cu nimeni,n-am avut sex în propriul meu pat, nu am zburat cu o fată în Echo Charlie, nu am introdus formal nicio femeie mamei mele.Ce îmi faci?"Ochii lui mă ard... topind, in smarald verzui. Intensitatea lor îmi răpeşte răsuflarea.


Chelneriţa soseşte cu paharele noastre de vin şi imediat sorb din el.Oare se deschide în faţa mea... sau prezintă doar o observaţie cazuală?


Chiar m-am simţit bine în acest wekeend," îi murmur.


Îşi îngustează privirea din nou."Opreste-te din a-ţi muşca buza aceea,"mârâie el."Şi eu,"adaugă.


"Ce înseamnă sexul de tip vanilie?"Îl întreb... măcar pentru a mă distrage de la privirea intensă şi arzătoare pe care mi-o oferă.


El râde."Este doar sexul direct,Isabella.Fără jucării,sau mici adăugiri... ştii tu...de fapt nu ştii,dar ceea ce înseamnă asta e."


"Oh,"am crezut că sexul pe care l-am avut era o bomboană cu ciocolată, ornamentată cu o cireaşă,dar hei, ce ştiu eu?(a/n:un joc de cuvinte-ciocolata-cafenie=brunetă aşa cum este părul Bellei şi cireaşa,aşa cum probabil aţi ghicit-pierderea virginităţii)

Chelneriţa ne aduce supa.Amândoi o privim cu suspiciune.

"Supă cu urzici,"chelneriţa ne informează înainte de a se întoarce şi să se retragă înapoi în bucătărie.

Absorb cu ezitare din ea.Este delicioasă.În acelaşi timp eu şi cu Edward ne uităm unul la celălalt uşuraţi.

Chicotesc.

Iar el îşi clatină capul pe o parte."Ce sunet adorabil..."îmi murmură,şi mai absoarbe o altă lingură din supa lui.

"De ce n-ai mai avut niciodată sex de tipul vaniliei...?Întotdeauna ai făcut-o... ăăă, aşa cum ai făcut-o?"Îl întreb peste măsură de intrigată.

Aprobă uşor."Ceva asemănător..."îmi răspunde prudent.Se încruntă pentru un moment şi pare că s-a pierdut în orice fel de bătălie a sinelui pe care  o poartă... îşi ridică privirea asupra mea, o decizie fiind luată."Una dintre prietenele mamei mele m-a sedus când aveam cincisprezece ani."

"Oh..." Sfinte Sisoie,aşa de tânăr.

"Avea unele gusturi particulare.Eu am fost  supusul ei timp de şase ani,"şi dă din umeri indiferent.

"Oh..."creierul pare să fi îngheţat, şocat prin această dezvăluire.

"Aşa că ştiu ce presupune,Isabella."Ochii strălucesc din cauza acestei informaţii.

Mă holbez la el... neputincioasă când încerc să articulez ceva... chiar şi subconştientul meu este tăcut.

"Nu am avut parte de o introducere normală în taina sexului."

De data asta,curiozitatea mea dă o lovitură de zile mari..."Deci nu te-ai întâlnit cu nimeni în timpul colegiului?"

Îşi clatină capul,negând."Nu..."

Chelneriţa ne ia farfuriile,şi ne întrerupe pentru un moment.

"De ce?"

Îmi zâmbeşte sardonic."Chiar vrei să afli?"

"Da."

"Nu am vrut.Ea era tot ce îmi doream, aveam nevoie.În afară de asta... m-ar fi bătut ca pe un sac de fasole." Zâmbeşte drăgăstos cu gândul la această amintire.

Oh, am aflat deja prea mult...dar vreau să aflu şi mai mult.

"Deci dacă ea era o prietenă a mamei tale...ce vârstă avea?"

Îmi rânjeşte."Destul de bătrână cât să ştie mai bine de atât."

"Te mai vezi cu ea?"

"Uneori."

"Încă te mai....ăăă....?"Mă îmbujorez.

"Nu."Îmi zâmbeşte indulgent."A rămas doar o bună prietenă."

"Oh.Iar mama ta ştie?"

Mă priveşte în felul acela "nu fii tâmpită"... "Bineînţeles că nu."

Chelneriţa se întoarce cu carnea de vânat,dar apetitul meu s-a evaporat complet. Ce mai revelaţie...Edward Supusul...Sfinte Sisoie.Iau o gură plină din vinul Pinot Grigio-desigur că are dreptate,este delicios.Am atât de multe la ce să mă gândesc... când voi pe cont propriu, fără să fiu distrasă de prezenţa lui...de aura lui copleşitoare.Un mascul Alpha pur... iar acum trebuie să arunc şi bomba asta în ecuaţia generală.Ştie cum mă voi simţi.


"Dar nu putea să fie pe toată durata...?"Sunt confuză.

"Ei bine a fost,chiar dacă nu am văzut-o tot timpul.A fost dificil.În cele din urmă, eram încă la şcoală,după aceea la colegiu.Mănâncă,Isabella."

"Nu-mi este foame, Edward."Sunt ameţită mulţumită dezvăluirii tale.


Expresia feţei lui se întunecă."Mănâncă,"îmi repetă tăcut,prea tăcut.

Mă holbez la el... acest bărbat...abuzat sexual din adolescenţă...tonul său este ameninţător.

"Aşteaptă un moment,"îi replic încetişor.

Începe să clipească de câteva ori..."Bine,"îmi murmură şi îşi continuă masa.


Deci asta va fi dacă voi accepta să încerc genul ăsta de relaţie pe care şi-l doreşte,cu el ordonându-mi fiecare mişcare pe care o voi face.Mă încrunt.Chiar îmi doresc aşa ceva?


Mă întind ca să iau cuţitul şi furculiţa şi încerc să tai carnea.Este foarte gustoasă.

"Aşa va fi...şi relaţia noastră?"Îi şoptesc."Îmi vei ordona ce să fac de fiecare dată?"Nu pot să-l privesc în ochi.

"Da."Şi înghite.

"Înţeleg."

"Ba mai mult,chiar tu vei dori asta..."îmi completează sentinţa încetişor.

Mă îndoiesc sincer de asta...Tai încă o porţie din carne pe care o duc la buzele mele...

"Este un pas mare,"îi murmur, şi mănânc.

"Chiar este..."Îşi închide ochii pentru scurt timp."Isabella,va trebui să faci aşa cum îti dictează conştiinţa.Fă toate cercetările necesare,citeşte contractul-voi fi bucuros să discut orice aspect.Voi rămâne în Portland până vineri,dacă vei dori să vorbeşti cu mine până atunci."Cuvintele lui încep să curgă în grabă."Sună-mă-poate luăm cina- ce zici de miercuri?Chiar îmi doresc ca să reuşim.De fapt,niciodată,nu mi-am dorit ceva aşa cum îmi doresc ca toate astea să funcţioneze."

Îl privesc adânc în ochi-aceştia reflectează pasiunea lui,sinceritatea lui arzătoare,dorinţa lui.Şi exact aceasta este întrebarea fundamentală pe care nu o înţeleg.De ce eu?De ce nu a fost una dintre cele cincisprezece...? Oare aşa voi ajunge şi eu un număr...şaisprezece... şaisprezece din câte oare?

"Ce-au păţit celelalte cincisprezece?"Îl întreb fără să vreau.

Brusc faţa lui adoptă o expresie de resemnare... clătinând încet  din cap."Diferite lucruri... dar totul se reduce la..."se opreşte,străduindu-se,bănuiesc ca să găsească cuvintele potrivite.

"Incompatibilitate,"dă din umeri.

"Iar tu crezi că eu aş putea fi...ăăă,compatibilă cu tine?"

"Da."

"Deci nu te mai... întâlneşti cu niciuna dintre ele?"

Nu Isabella,nu o fac.Într-o relaţie sunt monogam."

Oh...ceva noutăţi."Înţeleg..."

"Doar caută,Isabella."

Pun cuţitul şi furculiţa jos.Pur şi simplu nu mai pot continua să mănânc.

"Deci asta este...?Doar atât o să mănânci?"

Încuviinţez.Iar se încruntă...dar se hotărăşte să nu comenteze.Pentru o clipă expir uşurată. Toate noile informaţii îmi întorc stomacul pe dos şi mă simt ameţită din cauza vinului.Îl urmăresc cum devorează tot ce se află în farfuria lui.Chiar mănâncă ca un cal.Probabil că merge la sală ca să se păstreze într-o formă atât de bună.Fără să vreau mintea mea este invadată de amintirea pijamalelor pe coapsele lui...ceea ce mă distrage complet. Încep să mă agit inconfortabil.El îşi ridică privirea spre mine, şi mă îmbujorez.

"Aş da orice ca să ştiu la ce te gândeşti chiar în momentul acesta,"îmi murmură.

Mă înroşesc şi mai mult... iar el îmi dăruieşte unul dintre zâmbetele sale viclene.

"Aş putea să ghicesc,"mă tachinează încet.

"Mă bucur că nu poţi să-mi citeşti gândurile."

"Mintea ta, nu Isabella...dar corpul tău-pe acela-am început să mă familiarizez destul de bine începând cu ziua de ieri."Tonul vocii sale este atât de sugestiv.Cum reuşeşte să treacă de la o dispoziţie la cealaltă? E atât de mercurial...îmi este greu să ţin pasul cu el.

Îi face semn chelneriţei ca să aducă  nota de plată.Mă priveste din nou odată ce a achitat.

"Vino..."

Îşi oferă mâna ca să mă conducă înapoi către maşină şi o accept.Acest contact... piele pe piele... este exact la  ceea ce nu mă aştept, normalul, intimitatea... Pur şi simplu nu pot să împac noţiunea acestui gest obişnuit şi drăgăstos cu ceea ce vrea să-mi facă...în camera aceea... camera roşie a durerii.

Pe drumul de întoarcere către Vancouver niciunul dintre noi nu întrerupe tăcerea,mult prea pierduţi în gândurile noastre.Când parchează în faţa apartamentului meu este deja ora şase seara.Luminile sunt aprinse-Rose este acasă.Fără nicio urmă de îndoială,împachetează,doar dacă nu se mai află acolo Emmet.Opreşte motorul şi realizez că voi fi obligată să-l părăsesc...

"Vrei să intri?"Încerc să-l întreb.Nu vreau să plece.Aş vrea să prelungesc timpul nostru împreună.

"Nu.Trebuie să lucrez,"îmi răspunde simplu, privindu-mă cu o expresie pe care nu pot să o descifrez.Mă holbez în jos la mâinile mele în timp ce îmi strâng degetele.Brusc, mă simt copleşită emoţional.Va pleca...

Se întinde spre mine,mă ia de mână pe care o duce la buzele lui şi sărută tandru spatele acelei mâini... cu un gest aşa de dulce şi de modă veche.Iar inima mea încearcă să zboare din pieptul meu.

"Îţi mulţumesc pentru acest wekeend,Isabella.A fost... sublim.Atunci vineri? Te iau după programul de muncă ...indiferent unde vei fii?"Mă întreabă încet.

"Miercuri,"îi şoptesc.

Îmi sărută mâna încă odată şi o lasă să cadă înapoi în poala mea.Coboară, înconjoară maşina şi deschide portiera mea.De ce mă simt brusc jefuită de ceva preţios?"În gâtul meu se formează un nod dureros... nu trebuie să-i permit să mă vadă aşa... îmi maschez faţa cu un zâmbet.

Cobor şi merg pe alee... conştientă de faptul că va trebui să o înfrunt pe Rose,temându-mă de înfruntarea cu Rose...mă întorc când am ajuns la jumătatea aleii ca să-l privesc.Ridică-ţi capul Swan... mă mustrez.

"Oh... şi apropo-încă îţi mai port lenjeria intimă."

Gura lui se deschide larg... din cauza şocului.Ce reacţie minunată... iar dispoziţia mea se schimbă imediat şi mă grăbesc să intru în casă... în timp ce o parte din mine ar vrea să sar în sus cu pumnul în aer... DA!Zeiţa mea interioară este încântată.


                                      *MotU*


Şiiiiiiii....stop!Pentru moment...Sper ca aşteptarea aceasta a fost mai puţin dureroasă decât...hmm...cealaltă.Oricum,capitolul prezent ar fi sosit mai devreme dacă nu aş fi fost tentată cu o porţie minunată din "Saga Amurg-Lună Nouă" şi "Numărul 23" de pe PRO TV.Apropo aţi urmărit-o?Este prima dată când am văzut şi eu filmul pe micul ecran(cu excepţia DVD-ului),aşa că a fost plăcut,deşi nu era chiar ceva nou...


Până data viitoare...