capitolul 4

"Domnisoara Swan.Ce surpriza placuta."Ma priveste,privirea lui fiind ferma si intensa.

Sfinte Dumnezeule...ce naiba face el aici?Purtand tot parul ciufulit si dezordonat de mediul extern intr-o haina de explorator,din impletitura,gri,jeansi stransi si cizme.Cred ca gura mea era larg deschisa si aveam dificultati in a-mi localiza creierul si vocea detasate de restul corpului meu.

"Domnule Cullen,"am soptit,pentru ca asta este tot ce-am putut spune.

Vad fantoma unui zambet pe fata lui si ochii lui sunt luminati de umor,ca si cum se bucura de o gluma privata.

"Eram in zona,"a replicat tacut ca pe o explicatie."Fac o excursie pe jos.Am nevoie de cateva lucruri.Este o placere sa te revad domnisoara Swan."Vocea lui este calda si ragusita,precum intunericul a topit ciocolata fudge in caramel...sau ceva de genul.Mi-am scuturat capul usor.Inima si-a marit ritmul in mod frenetic si dintr-un motiv necunoscut rosesc ca o nebuna sub privirea lui cercetatoare.Sunt atat de data peste cap de faptul ca-l vad stand in fata mea.Amintirea mea cu el nu-i face indeajuns justitie-el nu este aratos el un monument de frumusete masculina,ametitor,si este aici,aici la  Campamentul Paradis Newton.Incearca sa-ti imaginezi asta...

In sfarsit,functia mea cognitiva si-a revenit si este reconectata cu restul corpului meu.

"Bella,numele meu este Bella."i-am spus incet."Cu ce te pot ajuta domnule Cullen?"

Zambeste,si din nou este ca si cum se gandeste la un mare secret.Este atat de deconcertant.

Am respirat adanc si mi-am pus masca profesionala,cea am-lucrat-in-acest-magazin-de-camping-timp-de-ani-intregi.Pot sa fac asta.

"Ei bine, o harta a zonei locale ar fi potrivita pentru a incepe,"a murmurat.

Okay,stiu unde sunt acelea.M-am straduit sa par nonsalanta in timp ce am inconjurat tejgheaua,dar sincer ma concentram atat de greu sa nu ma impiedic de propiile picioare,ele avand consistenta unui jeleu.Sunt constienta ca port cei mai buni jeansi ai mei,si sunt incantata ,in mod neadecvat,ca am decis sa-i port in aceasta dimineata.

"Hartile sunt chiar acolo.Urmeaza-ma,"am raspuns prea incantata.

"Condu-ma,"a murmurat,mi-a indicat cu degetele lui lungi manichiurate,ale mainii lui frumoase.

Cu inima mea,care practic ma sufoca,pentru ca ea se afla in gatul meu incercand sa-mi scape prin gura,cobor scarile spre sectiunea cu harti.De ce este aici,chiar aici la Newtoni?Si intr-o mica particica,inca constienta a creierului meu,probabil localizata in zona medulla oblongata,apare gandul:Se afla aici pentru a se intalni cu tine.In niciun caz!L-am alungat imediat din mintea mea.De ce ar vrea sa se intalneasca acest barbat frumos,puternic si urban  cu mine?Aceasta idee este in totalitate absurda si am alungat-o complet din mintea mea.

Spre ce zone te gandesti sa faci excursia?"Tonul vocii mele este putin prea ridicat,ca si cum mi-am prins degetele in tocul usii sau ceva asemanator.

"Doar intr-un loc pitoresc si linistit in apropiere."Si-a  fluturat mainile vag."Vizitam divizia de crestere a animalelor a universitatii.Ma intereseaza cercetarile despre rotatia recoltei si stiinta solului."

Vezi...nu a venit aici ca sa te vada.Aceea parte rea a creierului meu,rasunatoare si mandra,in lobul frontal si a cerebelului,isi bate joc de mine.Ma rusinez cand ma gandesc la prostia mea.

"Face parte din planul tau sa hranesti nevoiasii lumii?"

"Ceva asemanator."el admite si buzele lui se ridica intr-o jumatate de zambet.

"Ei bine,hartile din sectorul acesta, sunt din zona locala."Am indicat spre harta din fata noastra.O parte din mine nu se poate abtine sa nu se gandeasca ca ar trebui sa aiba un GPS fitos de urmarire pentru genul acesta de operatiuni.Degetele lui traseaza ruta pe harta expusa si din cauza unui sentiment neobisnuit,trebuie sa-mi mut privirea.

"Aceasta este...cred."Alege una si mi-o inmaneaza.Este o harta a zonei locale ce dezvaluie zona Statului Williamette Stone Heritage.

"Acest drum este foarte turistic,"incerc sa-l avertizez.

"Hmmm...as vrea ceva mai privat,"imi spune,si ma priveste,ochii lui concentrandu-se foarte mult.M-am tulburat.De ce naiba are acest efect asupra mea?Ma simt ca o pustoica de paisprezece ani...Stangace,intotdeauna nepotrivita locului.

"Aici,acest drum este mult mai exclusivist.Se afla la nord de Williamette,dar inca se afla in zona parcului."I-am dat alta harta,incercand sa-mi recapat echilibrul.Degetele noastre s-au atins usor si curentul inca se afla acolo,traversandu-ma.Am suspinat involuntar cand am simtit ajungand intr-un loc intunecat  si neexplorat adanc in pantecul meu.

"L-ai vazut si altadata?'m-a intrebat.

Mi-am scuturat capul,pentru ca nu eram capabila sa vorbesc din nou.Ma aflu pe placa tectonica.Incearca sa fii cool Bella !ma implora sub-constientul meu torturat.

"Cred ca amandoi stim ca mersul nu este atractia mea,domnule Cullen."Nu pot sa-l privesc in ochi,este mult prea glorios pentru a fii privit.

"Care este atractia ta Isabella?"m-a intrebat delicat.Zambetul secret s-a intors.

"Carti."am reusit sa-l smulg ,dar inauntru,in locul acela straniu in zona medulla obligata sunt firele sinaptice impulsive  ce striga TU! Tu esti atractia mea!Am plesnit-o imediat,mortificata ca psihicul meu are idei care depasesc limita.

"Ce fel de carti?"isi clatina capul pe o parte.De ce este atat de interesat?

"Oh stii si tu,uzualul...clasicii...in cea mai mare parte literatura britanica."

Si isi freaca barbia cu degetul lui aratator  si degetul mare in timp ce se gandeste la raspunsul meu.Sau este foarte plictisit si incerca sa ascunda asta.

"Mai este ceva ce ai nevoie?"Trebuie sa indepartez acest subiect-mainile de pe fata lui sunt atat de ispititoare.

"Ei bine...nu stiu.Ce mi-ai recomanda?"

"Pantaloni,"am replicat,si stiu ca nu mai am controlul asupra a ceea ce iese din gura mea.

Si-a ridicat spranceana la mine.Amuzat... din nou.

"Denimul este bun pentru excursii."Am explicat repede."Daca jeansii tai se uda devin grei,nu incerca sa-i usuci,si te vor irita...
Si iti vei pierde caldura corpului."Imediat ce am rostit cuvantul "corp"pot sa-mi simt culoarea ce se ridica in obrajii mei din nou.

"Ei bine,n-as vrea o iritatie,"a murmurat cu sens dublu."Mai bine mi-as cumpara pantaloni.Ce mi-ai recomanda?"

"Euu...ar fi bine ceva usor si care sa te lase sa respiri."

"Okay.Condu-ma,domnisoara Swan."

Oh nu...nu m-am pregatit pentru asta..."Sectiunea hainelor este in directia aceea."practic am scancit.

Ceea ce a urmat trebuie sa fi fost cea mai incomfortabila experienta cariera mea de vanzari a echipamentelor,nadirul timpului petrecut la Newtoni.Am capturat un zeu grec in cabina mea de proba si l-am pus sa probeze pantaloni subtiri.Cum s-a intamplat asta?Cu trecerea timpului a ales o pereche ce sunt din din material de doc albastrii-Cum s-a intamplat asta?Acum ii port domnisoara Swan,iar acum eu sunt de culoarea protestelor comuniste.

"Mai ai nevoie de ceva?"Am chitait.

El mi-a ignorat intrebarea."Cum merge cu articolul?"

Mi-a pus o intrebare normala,fara obisnuitele insinuari si cuvinte duble confuze,si schimburi de pantaloni.O intrebare la care pot raspunde.M-am apucat strans de ea ca si cum ar fi puntea mea de salvare-alegand onestitatea.

"Nu-l scriu eu.Rosalie,domnisoara Hale,colega mea de camera,il scrie-si este foarte multumita  de el.Ea este editorul revistei,si  desigur a fost devastata ca nu v-a luat interviul in persoana."Ma simt ca si cum as fi luat o gura adanca de apa dupa mult timp.O conversatie normala."Singura ei grija este aceea ca nu are fotografiile dumneavoastra originale."

Si-a ridicat spranceana la mine.

"Ce fel de fotografii doreste?"

Okay...Nu am luat in considerare posibilitatea raspunsului sau.Mi-am scuturat capul,pentru ca pur si simplu nu stiu.

"Ei bine,intentionez sa fiu prin zona maine,poate..."replica lent.

"Esti dispus sa participi la o sedinta foto?"Vocea mea a chitait din nou.Rose va fi in al al noualea cer daca reusesc asta.Si l-ai vedea din nou maine,partea intunecata a vocii creierului meu imi sopteste seductiv.Am alungat acel gand.Din toate cele mai prostesti,ridicole...

"Cred ca Rose va fi incantata,daca voi putea sa gasesc un fotograf."Sunt asa de multumita incat,fara sa realizez,ii zambesc larg.

Buzele lui se departeaza usor,ca si cum ar lua o gura adanca de aer si clipeste de cateva ori,parand pierdut pentru o secunda,si Pamantul isi opreste roatia pe axa.Placile tectonice se reaseaza intr-o noua pozitie.

Oh my...privirea pierduta a lui Edward Cullen.

Informeaza-ma...Daca ai nevoie de mine maine."Isi duce mana in buzunarul de la spate si isi scoate portofelul.

"Asta este cardul meu.Are numarul meu de telefon scris.Va trebui sa ma suni inainte de ora zece dimineata."

"Okay."i-am ranjit.Rose va fi atat de emotionata.

"BELLA!"

Mike Newton a aparut pe cealalta parte de la capatul scarilor.El este baiatul Newtonilor,intors de la Princeton.Este o adevarata surpriza sa-l revad.

"Euu...scuzati-ma pentru un moment,domnule Cullen."El se transforma intr-o statuie in timp ce plec de langa el.

Mike a fost un amic bun,fiind cineva pe care il vad uneori cand se intoarce acasa  de la facultate,si in acest moment ciudat pe care-l am cu bogatul,puternicul,extraordinar peste limita atractivului,nebun al controlului Cullen,este o pauza binevenita sa vad pe cineva normal.El ma imbratiseaza strans.Surprinzator de strans.

"Bella!Hei,ce mult ma bucur sa te revad,"imi spune entuziasmat.

"Buna,Mike.Ce mai faci?Ai sosit acasa pentru aniversarea  mamei tale?"

"Dap.Arati bine Bells,foarte bine."El se transforma intr-o statuie incet examinandu-ma.

Ma elibereaza din imbratisare,dar isi pastreaza bratul in jurul umarului meu,in mod posesiv.Mi-am ridicat privirea catre Edward Cullen care ne supraveghea precum un vultur,privirea sa ascunsa,speculativa,iar gura lui setata intr-o linie dura,impasibila.Si-a schimbat starea de la ciudata stare de cumparator politicos in altcineva.Cineva rece si distant.

 "Mike.ma ocup de un client.Cineva pe care ar trebui sa-l cunosti,"i-am spus incercand sa dizolv privirea antagonista a lui Cullen.L-am tras pe Mike pana la el."Pot sa ti-l prezint pe Edward Cullen?"

Mike si Edward s-au masurat din priviri si brusc atmosfera a devenit arctica.

"Euu...Mike.acesta este Edward Cullen.Domnule Cullen,acesta este Mike Newton.Parintii lui detin acest loc."Datorita unui motiv irational.am simtit necesitatea sa explic putin mai mult."Il cunosc pe Mike din momentul in care am inceput sa lucrez aici.cu toate ca nu ne-am vazut atat de des.Mike s-a intors de la Princeton unde a studiat administrarea afacerilor."Tot palavrageam.Opreste-te acum!

"Domnule Newton."Edward i-a intins mana,privirea lui fiind de necitit.

"Cullen."Mike i-a returnat gestul si si-au strans mainile."Stai putin...nu acel Edward Cullen,de la Cullen Holdings?"Mike trece de la surpriza la devotament in mai putin de o nanosecunda."

Edward ii zambeste politicos,dar nu se reflecta si in ochii lui.

"Wow este ceva ce ai nevoie?"

"Isabella s-a ocupat de tot,domnule Newton.A fost foarte atenta"Expresia lui este impasibila,cool,dar cuvintele lui...ca si cum se refera la altceva.Este derutant.

"Cool,"Mike raspunde."Ne vedem mai tarziu,Bells."

"Okay Mike."L-am privit cum paraseste depozitul."Mai este ceva ce ai nevoie,domnule Cullen?"

"Nu,doar harta si pantalonii."

Am luat o respiratie adanca si m-am indreptat pentru factura.Sunt constienta ca am reusit sa raman teafara in tot acest timp.Mental,ma felicit printr-o mica palma prieteneste data pe spate.Pana acolo.Am preluat harta si pantalonii.

 "Va costa cincizeci si trei de dolari,va rog."

Mi-am ridicat privirea si mi-am dorit sa nu o fi facut.Ma priveste indeaproape.Ochi verzi intensi si ametitori.Este deconcertant.

"Ai vrea o sacosa pentru jeansi si harta?"l-am intrebat in timp ce i-am luat cartea de credit.

"Nu multumesc,Isabella."Limba lui mi-a mangaiat numele,si inca o data inima mea este frenetica si abia pot sa respir."Deci ma vei suna cand ma vei dori pentru sedinta foto?"

Bine.Pana maine,poate domnisoara Swan.Oh,si Isabella?Sunt bucuros ca domnisoara Hale nu a reusit sa realizeze  interviul."Se intoarce si iese intentionat din magazin,jeansii sai atarnandu-i dupa umar,lasandu-ma o masa tremuratoare de hormoni feminini rataciti.Mi-a luat cateva minute pentru holbatul la usa deschisa,prin care tocmai a iesit,pana sa ma intorc pe planeta Pamant.

Okay...il plac.Gata,am recunoscut in fata mea.Nu ma mai pot ascunde de sentimentele  mele in continuare.A fost atat de confuz,ceea ce nu am inteles,pentru ca nu am mai simtit niciodata asa ceva.Il gasesc atractiv...foarte atractiv.Este o cauza pierduta,stiu asta,si m-am resemnat cu un regret dulce-amar.Dar il pot admira din departare,desigur.Nu-mi va face niciun rau.Si, daca voi gasi un fotograf,voi putea sa-l admir mai mult maine.Mi-am muscat buza de jos in speranta anticiparii si m-am descoperit chicotind ca o scolarita.Acum trebuie sa-i telefonez lui Rose...si sa gasesc un fotograf.Hmm...