capitolul 7

Saruta-ma,la naiba!Il imploram,dar nu ma pot misca.Sunt  cuprinsa de o nevoie stranie si nefamiliara,fiind complet captivata de el.Ma holbez la gura sculptata,rafinata,a lui Edward Cullen,si el ma privesste,iar privirea lui este tainuita,ochii lui innegrindu-se.El respira mai greu decat de obicei,in  timp ce eu m-am oprit sa mai respir.Sunt im bratele tale...rahat.Saruta-ma te rog.Si-a inchis ochii,a luat o gura adanca de  aer si foarte usor si-a scuturat capul,ca si cum mi-ar raspunde la intrebarea mea silentioasa.Cand si-a redeschis ochii,ei sunt plini cu o hotarare noua,ferma,de otel.


"Isabella,ar trebui sa stai departe de mine...nu as fi bun pentru tine,"mi-a soptit.

Ce ?De unde vine asta?Desigur as fi cea mai potrivita sa hotarasc asta.M-am transformat intr-o statuie si capul meu se invarte...datorita...respingerii."Respira,Isabella,respira.Ma voi ridica si iti voi da drumul,"mi-a spus incet,si ma impinge gentil departe de el.

Andrenalina mi-a traversat corpul,de la aproape lovitura biciclistului sau de la proximitatea lui Edward,lasandu-ma ciudat si slabita.NU!Pshicul meu striga in timp ce el se retragea si ma simt brusc indurerata.El isi tine mainile pe umerii mei,tinandu-ma la departare de un brat.Imi urmareste cu atentie reactia.Si singurul lucru la care ma pot gandi este ca ca am vrut sa fiu sarutata,am dezvaluit asta destul de evident,si el nu a facut-o...el nu ma doreste.El chiar nu ma doreste.Am distrus in stil regal cafeaua de dimineata.

"Ma descurc,"am expirat,gasindu-mi vocea,introducand aer in plamanii mei."Iti multumesc,"am murmurat,scaldata de umilire.Oare cum am reusit sa interpretez situatia dintre noi atat de gresit?Trebuie sa ma indepartez de el.

"Pentru ce?"el s-a transformat intr-o statuie.Inca nu si-a luat mainile de pe mine.

"Pentru ca m-ai salvat,"i-am soptit.

"Ei bine idiotul acela venea din directia gresita.Ma bucur ca m-am aflat aici.Ma cutremur cand ma gandesc numai la ce ti s-ar fi putut  intampla.Vrei sa vii si sa ramai in hotel pentru moment?Mi-a dat drumul complet,mainile lui  aflandu-se langa corpul lui,si ma aflu in fata lui simtindu-ma ca o proasta.

Am incercat sa-mi clarific gandurile cu o clatinare din cap.Toate sperantele mele vagi,nearticulate s-au disipat.El nu m a doreste.La ce m-am gandit?M-am incruntat la mine insumi.Ce ar putea dori Edward Cullen de la tine?Subconstientul meu rade de mine in batjocura.M-am imbratisat,si m-am intors sa infrunt drumul si am observat cu bucurie ca omuletul verde a reaparut.Am traversat rapid,constienta ca Cullen este in spatele meu.In fata hotelului m-am intors sa-l infrunt,dar nu-l pot privi in ochi.

"Multumesc pentru ceai...si pentru ca ai acceptat sedinta foto,"am murmurat.

"Isabella ...eu..."s-a oprit si nelinistea din vocea lui imi cerea atentia,si imi ridic,nedoritoare,privirea catre el.Ochii lui verzi ma priveau,si isi trecea mana prin parul lui.Arata ravasit,frustrat,expresia lui ferma,si tot auto-controlul pastrat cu grija s-au evaporat...

"Succes cu examenele tale..."el murmura.

Huh?Acesta  este motivul pentru care arata atat de dezolat?Acesta este marele lui mesaj?Doar sa-mi ureze succes cu examenele?

"Mersi."Nu-mi pot  ascunde sarcasmul din vocea mea."La revedere,domnule Cullen."

M-am intors pe sprinindu-ma pe tocurile mele,fiind uimita vag ca nu m-am impiedicat,si fara sa-l mai privesc am disparut in josul aleii indreptandu-ma spre garajul subteran.

Odata ce ma aflu sub intuneric,mai concret in garaj aflata sub lumina slaba fluorescenta,ma sprijin de perete,si imi pun capul in maini...La ce m-am gandit?Si lacrimi nepermise si nedorite imi apar in ochi.De ce plang?Ma prabusesc pe pamant furioasa pe reactia mea lipsita de sens.Mi-am ridicat genunchii la piept,pentru a ma proteja.Vreau sa fiu cat mai mica cu putinta.Poate ca durerea aceasta lipsita de logica va deveni mai mica,la fel de mica cat sunt si eu.Imi sprijin capul de genunchi,permitand lacrimilor irationale sa cada neoprite..Plang pierderea a ceva ce nu am avut niciodata.Cat de ridicol.Mahnita pentru ceva ce nu a existat-sperante naruite,visuri spulberate,asteptari disipate.

Niciodata nu m-am aflat la sfarsitul unei respingeri.Okay,deci am fost intotdeauna ultima aleasa pentru formarea echipelor la baschet sau volei-dar am inteles asta-alergand in timp ce fac altceva precum baterea sau aruncarea mingii nu este o calitate a mea.Am un handicap serios in ceea ce priveste domeniul oricarui sport l-am incercat.

Din punct de vedere romantic,totusi...niciodata nu m-am pus intr-o astfel  de situatie.O viata de nesiguranta-sunt mult prea palida,prea slaba,prea micuta,necoordonata...si lista mea lunga,plina cu defecte,poate continua.Deci am fost intotdeauna cea care a respins orice admirator.Nimeni nu mi-a atras atentia.Nimeni cu exceptia lui Edward nenorocitul Cullen.Poate ca ar trebui sa fiu mai  draguta cu cei precum Mike Newton sau Jacob Black,desi cred ca niciunul dintre ei nu s-au aflat plangand in locuri intunecate.

Nu stiu,poate ca doar aveam nevoie sa plang...aici intr-un nenorocit de garaj subteran in mijlocul Portland-ului.

Stop!Opreste-te acum!-Subconstientul meu se incrunta la mine metaforic,cu bratele incrucisate,sprijinindu-se pe un picior in timp ce cu celalalt bate in pamant in semn de frustrare.Urca-te in masina,pleaca acasa,recapituleaza.Uita totul despre el...Acum!Si opreste-te din auto-compatimirea aceasta,desfatarea ta cu prostii.Okay,okay...respir adanc si ma ridic.Ridica-te pe picioare din nou,Swan.Ma indrept spre masina lui Rose,stergandu-mi lacrimile de pe fata.Nu ma voi gandi la el din nou.Pot sa adaug  incidentul acesta la experiente si sa ma concentrez pe examenele mele.
Rose se afla la masa si la computerul ei cand m-am intors.Zambetul ei de bun-venit dispare atunci cand ma vede.

"Bella,ce s-a intamplat?"

Oh nu..nu Inchizitia Rosalie Hale.Imi clatin capul la ea in semn de lasa-ma in pace Hale acum...As putea la fel de bine sa ii spun  unei o persoana surda si muta.

"Ai plans."Cateodata are un dar exceptional pentru a afirma ce este al naibii de evident."Ce ti-a facut bastardul acela?"ea  a gemut si fata ei...este inspaimantatoare.

"Nimic,Rose."Asta este adevarata problema.Gandul acesta imi aduce un zambet rigid pe fata.

"Atunci de ce ai plans?Tu niciodata nu plangi,"imi spune delicat in timp ce se ridica si vine langa mine,ochii ei albastrii intunecati stralucesc de ingrijorare si foarte delicat,ea isi pune bratul in jurul meu si ma imbratiseaza.Trebuie sa spun ceva doar pentru a nu ma interoga.

"Am fost aproape lovita de un  biciclist."Este singurul mod prin care opot distrage de la... el.

"Gee,Bella,esti bine?Ai fost ranita?"Ma tine la departare de un brat si ma cerceteaza rapid din cap pana-n picioare.

"Nu...Edward m-a salvat,"i-am soptit."Dar am fost putin speriata."

"Nu sunt surprinsa.Cum a fost la cafenea?Stiu ca tu urasti cafeaua..."

"Am baut ceai.A fost bine.Nimic de raportat,serios.Nu stiu de ce m-a rugat."

"Te place,Bella."Si-a lasat bratele in jos.

"Ei bine...nu va mai fi asa.Nu-l voi mai vedea."Da,am reusit sa par sigura de mine insami.

"Oh?"

La naiba...acum este intrigata.M-am indreptat spre bucatarie astfel incat sa nu mi-i vada expresia fetei."Mda...este putin in afara categoriei mele Rose,"Am spus cat de sec am reusit sa o fac.

"La ce te referi?"

"Oh Rose,este evident."M-am invartit prin jur si am infruntat-o in timp ce se afla la usa bucatariei.

"Nu si mie,"imi spune."Okay,are mai multi bani decat tine...dar el are mai multi bani decat majoritatea persoanelor din America!"

"Rose,el este..."

"Nu nu te vezi foarte bine,stii Bella?"ma intrerupe.Oh nu...nu-mi va tine predica asta iarasi.

"Rose,te rog.Trebuie sa repet."Am oprit-o la timp.

Ea s-a transformat intr-o statuie in fata mea."Ei bine,vrei sa vezi articolul?L-am terminat.Jake a facut niste fotografii destul de reusite."

Oh nu...o amintire vizuala a frumusetii lui Edward-Nu te doresc-Cullen.

"Sigur."Am reusit miraculos sa-mi afisez un zambet si am mers spre laptop.Si iata-l,privindu-ma in alb si negru.Privindu-ma si luandu-ma pe nepregatite.Am pretins ca citesc articolul,tot timpul intalnindu-i privirea hotarata gri,cercetand fotografia in cautarea unui indiciu care sa-mi arate de ce n-ar fi potrivit pentru mine...in acord cu propriile lui cuvinte.Si brusc este evident de dureros.Este glorios de frumos,suntem la distanta de poli,facand parte din doua lumi diferite...si m-am imaginat ca fiind Icarus,zburand prea aproape de soare,iar ca rezultat prabusindu-ma si arzand.Si cuvintele lui au avut brusc sens.Asta a vrut sa spuna si imi va face respingerea mai usor de acceptat...aproape mai usor.Inteleg.

"Foarte bine Rose,"Am reusit sa spun."Ma duc sa recapitulez."Nu ma voi mai gandi la el din nou...pentru moment,mi-am promis,si mi-am deschis caietele si am inceput  sa citesc.

S-a intamplat doar cand sunt in pat,incercand sa dorm,cand am permis gandurilor mele sa se indrepte spre dimineata stranie.Tot ma gandeam la fraza'Nu sunt genul care  are o iubita'  si sunt furioasa ca nu m-am gandit la informatia asta mai devreme...cand eram in bratele lui.in mod mental implorandu-l cu fiecare fibra din corpul meu sa ma sarute.Mi-a spus acolo si atunci...ca nu ma vrea in rolul de iubita.M-am intors pe cealalta parte.Inutil ma intreb daca este celibatar?Poate ca se pastreaaza...Ei bine nu pentru tine, subconstientul meu imi da o ultima lovitura puternica,inainte de a se indeparta din visele mele.In aceea noapte am visat ochi verzi,urme de lapte ca o petala,si alerg in locuri intunecate cu teama de a ma impiedica,si nu stiu daca alerg catre ceva sau departe de ceva...nu este foarte clar.